Civilizația Greacă și Retorica

Perspectiva actuala asupra retoricii pune accent pe importanta acesteia in cadrul tuturor domeniilor de activitate si, mai ales, in cadrul comunicarii. Lumea in care traim este cea a interactiunii comunicative si, in acest context, studiul retoricii este esential in trecerea eficienta de la era informationala spre era comunicationala.

Termenul ,,retorica" se refera la evolutia si complexitatea unui fenomen care a caracterizat timp de mai bine de doua mii de ani atat reflectiile, cat si practicile cuprinse, intr-o masura mai mica sau mai mare, in sfera conceptuala a acestei denumiri.

Caracterul multi-, inter- si transdisciplinar al retoricii marcheaza ansamblul stiintelor umane, de la filosofie la hermeneutica, de la comunicarea stiintifica la teoria figurilor de stil.

Dictionarul explicativ al limbii romane defineste retorica prin trei sensuri principale:

1) ,,arta de a vorbi frumos";

2) ,,arta de a convinge un auditoriu de justetea ideilor expuse printr-o argumentatie bogata, riguroasa, pusa in valoare de un stil ales";

3) ,,ansamblul regulilor care ajuta la insusirea acestei arte".

Dictionarul de stiinte ale limbii propune urmatoarea definitie: ,,Arta si stiinta a elaborarii discursului in general, avand functie primordiala persuasiva, dar si functie justificativa, demonstrativa sau deliberativa."

Aristotel a realizat o imbinare intre o definitie substantiala - ,,retorica este tehnica discursurilor" - si o definitie relationala - ,,retorica este reversul dialecticii, caci amandoua se refera la chestiuni comune tuturor oamenilor, fara sa presupuna o stiinta speciala"

Cea mai buna introducere in studiul retoricii si al teoriei argumentatiei este poate istoria insasi a domeniului, relevarea momentelor importante, de la ,,miturile fondatoare" pana la impactul sau in ,,era comunicationala" a secolului al XX-lea, fara a uita momentele de eclipsa sau de apoteoza.

Momentul aparitiei retoricii este fixat in secolele al V-lea si al IV-lea i. Chr. in Sicilia. Conform legendei, Hieron, tiranul Siracuzei, a interzis supusilor sai folosirea limbajului. Tiranii introdusesera in Sicilia (colonie greaca) un regim de violenta, de deportari si de exilari. Caderea tiranilor, in special cea a lui Trasibul din Siracuza in 465 i. Chr., a fost punctul de plecare al unei insurectii generale, care a cuprins intreg teritoriul Siciliei si a fost insotita de revendicari (sub forma de procese) ale proprietatilor private pe care le luasera prin abuz conducatorii oraselor siciliene.