Cetățenia română

I. NOTIUNEA DE CETATENIE

Cetatenia intereseaza nu numai dreptul constitutional, ci si legile conferind cetatenilor toate drepurile (incluzand pe cele politice), in timp ce persoanele care nu au aceasta calitate nu le confera decat o parte din aceste drepturi. Strainii si persoanele fara cetatenie nu se pot bucura de de drepturi politice deoarece numai cetatenii exercita puterea si astfel numai ei pot participa la guvernarea societatii din care fac parte si de destinele careia sunt legati. Totodata, numai cetatenilor le incumba anumite obligatii, cum ar fi, de exemplu obligatia de aparare a patriei, cea de satisfacere a serviciului militar etc.

Din dorinta statului de a-si proteja cetatenii sai a aparut notiunea de cetatenie, adica acea legatura permanenta, politica si juridica ce se realizeaza intre un individ persoana fizica si statul pe al carui teritoriu locuieste.

Notiunea de cetatenie are un dublu sens: in primul rand ea este utilizata pentru a desemna o institutie juridica in sensul de ansamblu de norme intre care exista o anumita conexiune, dar si in sens politic atunci cand este privita ca o apartenenta a unui individ la o colectivitate (natiune, popor) organizata in stat.

Ca institutie juridica , cetatenia reprezinta totalitatea regulilor de drept ce au ca obiect de reglementare modul de dobandire si de pierdere a cetateniei; iar in sens politic, cetatenia reprezinta o conditie juridica, o situatie rezultata din raporturile juridice statornice dintre o persoana fizica si stat, exprimand apartenenta acestuia la statul al carui cetatean este.

In prima acceptiune cetatenia constituie o categorie legata de dreptul obiectiv pe cand in cea de-a doua se axeaza in jurul ideii de subiect de drept, cele doua acceptiuni fiind strans legate intre ele.

Regulile referitoare la cetatenie apartin in mare masura dreptului constitutional, care, prin definitie, reglementeaza raporturile dintre stat si cetatean prin stabilirea principalelor drepturi, libertati si indatoriri ale acestuia precum si prin fixarea conditiilor ce trebuie intrunite pentru a fi ales sau desemnat intr-o functie de conducere sau de reprezentare.

Cetatenia reprezinta expresia relatiilor social-economice, politice si juridice dintre persoanele fizice si stat.

In literatura juridica cetatenia a fost conceputa, de regula, fie ca o „legatura intre individ si stat”, fie ca o „legatura politica si juridica”, ca o „apartenenta juridica”sau ca o calitate a persoanei. Analiza opiniilor exprimate in doctrina juridica chiar mai veche, prezinta un anumit interes teoretic in stabilirea conceptului de cetatenie.

Intr-o opinie, cetatenia era privita ca legatura care uneste un individ, un grup sau anumite bunuri de un stat anume. Aceasta opinie este caracteristica unor autori care considerau ca raporturile juridice se pot stabili si intre persoane si bunuri, nu numai intre persoane.

Intr-o alta opinie, se pleaca la definirea cetateniei de la teza conform careia statul ar fi suma celor trei elemente :teritoriul, populatie si suveranitate. Intre parerile acestor autori nu exista decat deosebiri de nuanta, in esenta ei definind cetatenia ca o legatura politica sau juridica sau ca o calitate a persoanei, in virtutea careia persoana face parte din populatie, care ar fi un element constitutiv al statului.

In doctrina franceza, cetatenia, este legatura politica si juridica permanenta dintre o persoana fizica si un anumit stat. Aceasta legatura se exprima prin totalitatea drepturilor si obligatiilor reciproce dintre o persoana si statul al carui cetatean este, si mai mult, este o legatura juridica speciala reflectata pe plan intern, pastrata si prelungita, oriunde s-ar gasi persoana respectiva (in statul de origine, in alt stat,pe mare, in aer, in cosmos).

In concluzie, cetatenia romana trebuie considerata ca acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanente social-economice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, dovedind apartenenta sa la statul roman si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor si indatoririlor prevazute de Constitutie si de legile Romaniei.

1. TEORIA CETATENIEI

O definitie generala a cetateanului si a cetateniei rezulta dintr-un studiu istorico comparativ al sistemelor legislative, fiind necesar a aprecia critic, pentru a-i desprinde progresul (sau regresul) si pentru a-i anticipa orientarea.

Din acest punct de vedre, ea este utila chiar daca legiuitorul insusi ar da o definitie institutiei caci daca o asemenea definitie are o incontestabila autoritate pe timpul cat legea contrazice pe cea dintai, pe care o include (fiind mai generala si mai abstracta) ingaduie legatura dintre sisteme.

Cetatenia e numai acea resortisanta in care legatura dintre individ numit, ca atare, cetatean si stat porneste de la drepturi si obligatii reciproce, in care si individul are drepturi si statul obligatii, in care individul participa la conducerea statului si in care statul e expresia vointei cetatenilor, in care cetatenii constituie statul.