Cauza Șerban Marinescu împotriva României

1. Prefață.

Adoptată la Roma în 1950, Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenția) cuprinde 59 de articole și i-au fost adăugate 6 protocoale. Textul Convenției este structurat în 2 titluri, primul fiind dedicat drepturilor și libertăților persoanelor aflate sub jurisdicția statelor-părți la Convenție, iar cel de-al doilea titlu se referă la înființarea unei curți internaționale competentă în judecarea cauzelor care au ca obiect încălcări ale Convenției: Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

CEDO a fost instituită pentru a monitoriza acțiunea statelor-membre la Convenție, exercitând o competență de revizuire, întrucât modelul urmărit de autorii convenției a fost acela ca fiecare stat să respecte Convenția, iar respectarea aceasta să fie supravegheată la nivel european.

De-a lungul timpului, o serie de instrumente internaționale au interzis tortura și relele tratamente, printre care:

- Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948);

- Cele patru Convenții de la Geneva (1949);

- Convenția europeană a drepturilor omului (1950);

- Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (1966);

- Convenția ONU pentru prevenirea torturii și altor tratamente sau pedepse crude, inumane ori degradante (1984);

- Convenția europeană pentru prevenirea torturii și tratamentelor sau pedepselor inumane ori degradante (1987);

- Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (1998).

Textul Convenției supuse analizei este cuprins în art. 3, are ca denumire marginală Interzicerea torturii, iar formularea sa este: Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. După cum se poate observa, nu există o definiție prevăzută pentru tortură și pentru tratamente inumane ori degradante, însă CEDO a venit un aport esențial, judecând ceea ce constituie tortură, tratament inuman și tratament degradant.

Articolul 3 din Convenție face referire la tortură, tratament inuman și tratament degradant. Deoarece textul este imprecis cu privire la definirea acestor 3 tipuri de tratament, Curtea a fost nevoită să intervină pentru a clarifica aceste noțiuni și a arătat că între acestea nu există o deosebire de natură, ci de intensitate. Practic, orice tortură constituie în același timp și tratament inuman și degradant, iar orice tratament inuman este în mod obligatoriu și degradant. tratamentul degradant înjosește individul în ochii săi ori în ochii altor persoane și nu include suferința fizică. Tratamentul inuman provoacă suferințe fizice sau psihice deosebite, iar tortura revoltă consțiința umanității, incluzând suferințe fizice și psihice.

2. PROCEDURA .

La originea cauzei se află cererea nr. 68842/13 îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Șerban Marinescu („reclamantul”), a sesizat Curtea la 21 octombrie 2013, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”).

II. Hotararea CEDO din 15 decembrie 2015 in cauza “Serban Marinescu impotriva Romaniei (Cererea nr. 68842/13) subliniază incalcarea prevederilor regasite in articolul 3 al Convenției Drepturilor Omului.

Cererea nr. 68842/13 ,Strasbourg, definitivă la 15/03/2016