Apatrizii

Apatridul este o persoana care nu are cetatenia niciunui stat. Conform legii, cetatenii romani sunt egali in fata legii; numai ei vor fi admisi in functiile publice civile si militare.

Cetatenia romana poate fi dobandita prin nastere, adoptie sau poate fi acordata la cerere. Se poate acorda persoanei care a pierdut-o si care cere redobandirea ei, cu pastrarea cetateniei straine si stabilirea domiciliului in tara sau cu mentinerea acestuia in strainatate. Conventia din 1954 privind Statutul Apatrizilor defineste "apatridul" ca fiind " persoana care nu poate fi considerata ca un national al oricarui stat, aflat sub jurisdictia acestei legi". Totusi, aceasta definitie nu se aplica:

(1) persoanelor care in prezent sunt primite pentru protectie si asistenta de la organisme si agentii ale Natiunilor Unite, altele decat Inaltul Comisariat pentru Refugiati al Natiunilor Unite, pe intreaga durata cat ei primesc asemenea protectie sau asistenta;

(2) persoanelor care sunt recunoscute de catre autoritatile competente ale tarii in care ei si-au avut rezidenta, ca avand drepturi si obligatii care sunt atasate insusirii nationalitatii acelei tari;

(3) persoanelor la adresa carora sunt motive serioase sa consideram ca:

(a) au comis crime impotriva pacii, crime de razboi sau impotriva umanitatii, asa cum sunt definite de instrumentele internationale care stipuleaza asemenea crime;

(b) au comis cel putin o crima serioasa de factura non-politica in afara tarii de rezidenta, inainte de a intra in noua tara;

(c) au fost gasiti vinovati de acte impotriva scopurilor si principiilor Natiunilor Unite.

In concordanta cu protejarea proprietatii apatrizilor, este de notat diferenta dintre regimul aplicat proprietatii industriale si drepturilor artistice, pentru care articolul 14 cere ca unui apatrid sa i se acorde, in tara in care el si-a stabilit domiciliul, "aceeasi protectie care este acordata propriilor cetateni" si una aplicabila proprietatii mobiliare si imobiliare, pentru care articolul 13 prevede ca:"

Statele semnatare trebuie sa acorde unui apatrid un tratament cat mai favorabil posibil si, in orice caz, nu mai putin favorabil decat cel acordat in general strainilor, in aceleasi conditii, privind achizitia de proprietati mobiliare si imobiliare si alte drepturi apartinand acestora si inchirierea si altor contracte, care se refera la proprietati mobiliare si imobiliare".

Unele instrumente internationale ajuta la protejarea apatrizilor: prima dintre acestea a fost Conventia din 1951 de la Geneva privind refugiatii si apatrizii, care s-a referit in mod direct la statutul refugiatilor. Considerand ca numai acei apatrizi care sunt adesea refugiati au fost protejati de aceasta Conventie si ca au mai existat si multi alti apatrizi care nu sunt acoperiti de ea, Inalta Parte Contractanta a Natiunilor Unite a abordat-o si pentru acestia in Conventia din 1954 privind statutul apatrizilor si, mai tarziu, in 1961, in Conventia reducerii demnitatii, ultima stimuland statul sa furnizeze sau sa mentina nationalitatea pentru persoanele care ar dori sa fie apatrizi din alte puncte de vedere. Din pacate, pana in ianuarie 2002, numai 54 de state au aprobat Conventia din 1954 si numai 26 Conventia din 1961.

Sectiunea 2. Principii si garantii procedurale

2.1 Principii

1.Accesul la procedura de azil - accesul la aceasta procedura este asigurat oricarui cetatean strain sau apatrid aflat pe teritoriul Romaniei ori la frontiera, din momentul manifestarii de vointa, exprimata in scris sau oral, din care rezulta ca se solicita protectia statului roman.

2.Nediscriminarea-se aplica indiferent de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV sau apartenenta la o categorie defavorizata, de situatia materiala, destatutul la nastere ori de statutul dobandit. Criteriul este exhaustiv, legiuitorul precizand ,,sau deorice alta distinctie".

3.Nereturnarea - fata de solicitantul de azil nu pot fi luate masuri de expulzare, extradare sau returnare fortata de la frontiera ori de pe teritoriul Romaniei, cu exceptiile prevazute de lege. Aceste exceptii vizeaza cazurile in care exista informatii temeinice ca intentioneaza sa desfasoare acte de terorism sau de favorizare a terorismului. Persoana recunoscuta ca refugiat nu va putea fi expulzata, extradata ori returata fortat in tara de origine sau in orice alt stat in care viata ori libertatea sa ar fi pusa in pericol sau in care ar fi supusa la torturi, tratamente inumane ori degradante, cu exceptia cazului in care despre persoana respectiva se considera ca prezinta pericol la adresa securitatii statului roman sau daca persoana a fost condamnata definitiv pentru o infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 5 ani si constituie un pericol la adresa ordinii publice din Romania.

4.Unitatea familiei - autoritatile competente sunt obligate sa respecte principiul unitatii familiei. Sunt vizati ca facand parte din familie, in afara de soti, si copiii minori care sunt in intretinerea acestora, indiferent daca sunt din casatorie, din afara ei sau adoptati. Singura conditie prevazuta face referire la faptul ca ei sa fie necasatoriti.

5.Interesul superior al copilului - toate deciziile referitoare la minori se vor lua cu respectarea acestui principiu.

6.Confidentialitate - toate datele si informatiile referitoare la azil sunt confidentiale.

Aceasta obligatie revine tuturor autoritatilor, organizatiilor sau persoanelor implicate in procedura azilului.

7.Rolul active - autoritatile pot investiga, din oficiu, orice imprejurari de fapt si de drept care ar putea conduce la solutionarea cauzei. Nu este obligatoriu ca aceste imprejurari sa fie mentionate in cererea de azil, autoritatile competente au libertate de actiune in aceasta privinta.

8.Prezumtia de buna-credinta - acest principiu devine aplicabil daca:

-solicitantul a depus toate eforturile pentru a-si sustine cererea de azil;

-elementele relevante au fost puse la dispozitie de solicitant, iar lipsa unor elemente este justificata;

-declaratiile solicitantului sunt coerente si plauzibile si nu sunt contrazise de informatiile din tara de origine;

-cererea de azil a fost depusa cat mai curand posibil, iar eventuala intarziere este justificata;

-credibilitatea generala a solicitantului a fost stabilita.

1.Gh. Iancu, Dreptul de azil, Privire compartaiva cu statutul juridic al refugiatilor, Ed. All Back, Bucuresti, 2002

2.M. Delcea, Protectia juridica a refugiatilor in dreptul international, Ed. Presa Universala ,Timisoara, 2002

3.T. Dragan, Drept constitutional si institutii politic. Tratat elementar, vol 1, Ed. Lumina Lex, Bucurest, 1998

4.I. Muraru, S. Tanasescu, Drept constitutional si institutii politice, Ed. Lumina lex