Aderarea statelor la Uniunea Europeană

Introducere

Privită în ansamblu, aderarea și integrarea europeană reprezintă un proces gradual de transformare în economia și societatea valului de 12 state care au devenit membre ale Comunității Europene în perioada 2004-2007, proces ce a determinat un lanț de efecte pozitive dar, în același timp, și o multitudine de costuri care presupun ameliorări în sistemul politic, economic și social al fiecărui stat.

Revoluțiile din Centrul și Estul Europei din perioada 1989-1991 au cauzat schimbări profunde în viața politică, economică și socială a Europei și au avut un impact semnificativ asupra modului cum aveau să se deruleze relațiile inter-europene și mondiale. La rândul ei, și dimplomația avea să se adapteze noilor raporuri politice dintre statele continentului.

Extinderea Uniunii Europene reunifică progresiv continentul european divizat în urma ultimului război mondial. În felul acesta, zona de pace, stabilitate și prosperitate, de care vest-europenii s-au bucurat timp de mai multe generații, se extinde și în Europa Centrală și de Est. Scopul istoric al Comunității Europene, devenită în prezent Uniunea Europeană, era să evite un conflict sau chiar un război, prin integrarea economică și politică a membrilor săi. Extinderea acesteia pentru a cuprinde și restul Europei este un beneficiu de o inestimabilă valoare.

Valorile la care a aspirat generația din spatele Cortinei de Fier și a Războiului Rece timp de jumătate de secol urmau a se concretiza prin perspectiva aderării la Comunitatea Europeană, aderare ce antrenează transformări semnificative, dar care presupun un lung drum presărat de reforme și adaptări la cerințele și standardele impuse de Uniunea Europeană.

Pentru a plasa din punct de vedere istoric procesul de aderare a celor douăsprezece state din Centrul și Estul Europei putem preciza că, în prealabil, Comunitatea Europeană luase unele măsuri privind următoarele extinderi spre estul Continentului, fixând pentru noile state care vor adera o serie de criterii care trebuiau să fie îndeplinite cumulativ, așa-numitele „Criterii de la Copenhaga” din 1993. Pasul următor a fost depunerea de cereri oficiale de aderare de către acestea, urmate de raportul Comisiei și începerea negocierilor de aderare, mai întâi în 1998 cu Estonia, Polonia, Slovenia, Cehia, Ungaria și Cipru iar apoi în anul 2000 cu Bulgaria, Letonia, Lituania, Malta, România și Slovacia.

O importanță semnificativă în procesul de aderare a acestor state a avut-o ratificarea din 26 februarie 2001 a Tratatului de la Nisa, deoarece a pregătit cadrul politic, economic, juridic și instituțional în vederea primirii noului val de state. Astfel, la data de 1 mai 2004 au aderat 10 state: Polonia, Slovenia, Cehia, Estonia, Cipru, Malta, Letonia, Lituania, Ungaria și Slovacia, urmând ca Bulgaria și România să devină state membre UE la 1 ianuarie 2007.

„Pentru popoarele din Europa Centrală și de Est, Europa simboliza valorile la care cei care au trăit, mai bine de o generație, în perioada Cortinei de Fier și a Războiului Rece, aspirau să se reîntoarcă. Dar reîntoarcere în Europa a fost mai mult decât un simbol pentru aceste popoare: perspectiva aderării, ca membru, la Uniunii Europene le-a ajutat să transforme în ireversibilă opțiunea lor pentru o democrație pluralistă și o economie de piață și le-a încurajat să meargă mai departe pe calea reformei. Perspectiva acestei ancore de stabilitate a fost o condiție prealabilă a refacerii prosperității economice, care la rândul său reprezintă fundamentul stabilității pe termen lung în regiune.”

Pe parcursul referatului voi prezenta succint, schițând în linii generale impactul aderării acestor douăsprezece state asupra ordinii lor interne având în vedere perioada de preaderare, perioada imediat următoare cât și perioada actuală, asupra statelor deja membre, a Uniunii Europene în ansamblu și a procesului ei de extindere, asupra celorlalte ce nu sunt membre ale Comunității, precum și la nivel internațional.

1. Gârz F., Renașterea Europei - De la Atlantic la Urali, Casa Editorială ODEON, București, 1999

2. Guillaume C., Guillaume D., Construcția Europeană, Editura CNI Coresi s.a., București, 2003

3. Romano S., 50 de ani de istorie mondială, Editura Fundației Culturale Române, București, 1999

4. Popescu Bîrlan, Liliana - Construcția Uniunii Europene, Editura Ch Beck, București, 2009

5. http://ec.europa.eu/enlargement/archives/pdf/enlargement_process/past_enlargements/communication_strategy/kok_introduction_ro.pdf

6. http://www.crj.ro/

7. http://www.dadalos-europe.org/rom/grundkurs5neu/Chronologie.htm

8. http://www.iccv.ro/index.php/ro/proiecte/valdemocratice/valdemdescriere

9. http://www.sferapoliticii.ro/sfera/116-117/art4-buzaianu.html

10. http://www.wall-street.ro/articol/International/15300/Aderarea-la-UE-contribuie-la-cresterea-economiilor-din-estul-si-centrul-Europei.html

www.referateok.ro/referate/1529_1262853805.doc

11. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Ae50017

12. http://ec.europa.eu/romania/eu_romania/index_ro.htm