Organizarea și funcționarea autorităților centrale, teritoriale sau locale - Model de organizare a unei autorități sau instituții publice

- NOȚIUNI DE ORGANIZARE

Organizarea în managementul public reprezintă un ansamblu de procese prin care, potrivit cadrului legislativ, se delimitează elementele componente ale sistemului administrativ în ansamblu și ale fiecărei instituții publice în parte, se precizează atribuțiile, sarcinile și competențele care revin componentelor acestuia, precum și relațiile care se stabilesc între ele în cadrul și în afara sistemului în vederea satisfacerii eficiente a interesului public.

Sunt două persective de abordare a noțiunii de organizare într-o instituție publică:

- organizarea ca ansamblu de procese de muncă fizică și intelectuală clar delimitate și/sau combinate prin care se realizează obiectul de activitate, misiune social-economică și crește gradul de satisfacre a intereselor publice

- organizarea ca ansamblu de funcționari publici, de subdiviziuni organizatorice și de relații între aceștia, determinate și delimitate astfel încât să asigure premisele organizatorice adecvate realizării misiunii social-economice a instituției publice și implicit creșterea gradului de satisfacere a intereselor publice.

Tipuri de abordări fundamentale cu privire la organizarea instituțiilor publice

- Abordarea lui Max Weber (1864-1920)

Weber consideră că, în general, procesele administrative evoluează în progresie geometrică spre raționalismul tehnologic, ceea ce înseamnă că pe măsura evoluției, ideile câștigă în coerență și devin sistematice. Prin urmare, Weber susținea că birocrația este un element major în această evolutțe complexă.

- Abordarea Frederick Taylor (1856-1915)

Taylor și-a derulat cercetările într-o perioadă în care ineficiența, imoralitatea politică și exploatarea resurselor naturale ale Americii descriau o fază premergătoare problemei mai largi a eficienței naționale.

- ORGANIZAREA PROCESUALĂ ÎN AUTORITĂȚILE ȘI INSTITUȚIILE PUBLICE

Abordarea organizării dintr-o asemenea perspectivă este absolut necesară dacă se ia în considerare complexitatea proceselor de muncă fizică și intelectuală implicate în realizarea și furnizarea diferitelor categorii de servicii publice.

Prin intermediul organizării procesuale se poate stabili o delimitare clară a domeniilor de activitate dintr-o instituție sau autoritate publică și modul de integrare a acestora în procesele de realizare a obiectului de activitate și a obiectivelor managementului public.

Organizarea reprezintă un mijloc de realizare a obiectivelor unei instituții publice și nu un scop în sine, așa cum este perceput de multe ori în sectorul public din România.

Realizarea fiecărui obiectiv al sistemului de obiective al unei instituții sau autorități publice implică un ansamblu de activități necesare. Acestea sunt omogene, complementare, specifice și au o finalitate clar stabilită prin obiective.

Principalele domenii de activitate care se identifică într-o instituție/ /autoritate publică sunt:

- cercetare-dezvoltare;

- comercial;

- realizarea și furnizarea serviciului public;

- resurse umane;

- financiar-contabil.

Domeniul cercetare-dezvoltare reunește ansamblul activităților care se desfașoară în cadrul instituției publice prin care noile abordări, modele, metode, tehnici și proceduri moderne de management public sunt identificate și integrate în procesele de realizare și furnizare de servicii publice, prin care se urmărește creșterea gradului de satisfacere a interesului public. Domeniul cercetarii are implicații majore asupra tuturor activităților desfășurate în instituția publică.

- Profiroiu Alina, Popescu Irina, Bazele administrației publice, Editia a treia, Editura Economică, București 2005;

- Ioncică, Maria, Pădurean, Mihaela, Șchiopu, Andreea, Tală, Mădălina, Economia serviciilor, Editura Economică, București 2005;

- Lector Univ.Dr. Petruța Scutariu , Management Public-Curs pentru învățământ la distanță