Nationalitatea societatii comerciale

Previzualizare referat:

Extras din referat:

I. Ce este societatea comerciala?

Legislatia romana se defineste notiunea de societate comerciala. Legiuitorul utilizeaza termenul de societate referindu-se la contractul de societate reglementat de articolul 1491 Codul Civil si anume "Societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scop de a imparti foloasele ce ar putea deriva" si persoana juridica - societate comerciala, reglementata in art.1, Legea 31/1990 privind societatile comerciale, modificata si republicata: "In vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale, cu respectarea dispozitiilor prezentei legi", deci legea reglementeaza societatea comerciala, fara insa sa o defineasca.

Societatea comerciala poate fi definita ca o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, in care asociatii inteleg sa puna in comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comert, in scopul realizarii si impartirii beneficiilor rezultate .

Din definitia data se concluzioneaza ca principalele trasaturi specifice ale societatii comerciale sunt:

- in calitate de persoana juridica, are o organizare de sine statatoare;

- isi constituie un capital necesar obiectului sau de activitate, in functie de marimea acesteia si conditiile impuse de lege, capital ce se obtine prin aportul persoanelor asociate;

- urmareste satisfacerea intereselor economice-sociale ale membrilor asociati;

- are un scop lucrativ, al realizarii acelor activitati specifice prevazute in obiectul lor de activitate, cum sunt: activitati de productie, de aprovizionare, desfacere, prestari servicii si executari de lucrari.

De asemenea, in diferite limbi, societatea poate fi interpretata ca o intreprindere (companie) de mai mici dimensiuni sau chiar ca echivalent al companiei insa, limba romana atesta o delimitare teoretica intre societate si intreprindere, dar practica este aceea de a denumi intreprinderile, laolalta cu alte asociatii in interes de afaceri mai mici "societati comerciale".

Sintagma se plaseaza ca un prefix, inaintea denumirii intreprinderilor (spre exemplu Societatea Comerciala (S.C.) "Compania Nationala de Transporturi Aeriene Romane").

II. Societatile in antichitate

Primele entitati societare ce exprima asocierea a doua sau mai multe persoane fizice , prin afectarea comuna a unor resurse, in vederea desfasurarii unor activitati economice si impartirii rezultatelor economice obtinute, sunt cunoscute inca din antichitate.

In aceasta epoca, se evidentiaza societatile constituite conform dreptului roman, cum ar fi: societatile de zarafi "societas argintariorum"; societatile tuturor bunurilor prezente si viitoare ale asociatilor "societas omnium bonorum"; societatea avand ca obiect un singur lucru "societas unius rei"; societatea pentru venituri viitoare "societas quaestus, lucre, compendi", precum si societatile de arenda pentru incasarea impozitelor "societas publicanorum", astfel, aceste societati se constituiau prin incheierea unui contract intre asociati iar bunurile care formau patrimoniul social ramaneau, in continuare, in proprietatea asociatilor.

In evul mediu, societatea comerciala se constituia in temeiul contractului de commenda. Astfel un contract a fost determinat de necesitatea resimtita de sociatiile de negustori din nordul Italiei (Geneva, Florenta, Venetia), care pentru buna desfasurare a comertului lor, aveau nevoie de credite pe care le obtineau de la nobili, militari, functionari, detinatori de capitaluri mari, dar care nu puteau sa acorde imprumuturi cu dobanda comerciantilor, datorita interdictiilor impuse acestor persoane de dreptul canonic.

In acest sens, solutia gasita, a constat in incheierea unui contract de commenda intre imprumutator, denumit comanditar (comendas) si cel care primea fondul imprumutat, denumit comandita (comendatarius).

Tot in aceasta perioada au aparut primele prototipuri ale societatii pe actiuni, mai intai sub denumirea de banci, (ex. Banca di San Giorgio)

In secolul XVII, pe fondul marilor colonizari desfasurate de natiunile maritime europene (Anglia, Franta, Olanda, Suedia), s-au evidentiat marile companii pentru exploatarea noilor tinuturi colonizate, la care participau regi, nobili, militari si comercianti.

Astfel, in Franta, Colbert a creat Compania Indiilor Orientale (1664), la care regele Frantei de la acea vreme, Ludovic al XIV-lea, a subscris actiuni in valoare de 6 milioane de franci, Curtea 2 milioane iar restul a fost subscris de marii comercianti financiari dar si magistrati.

S-au mai evidentiat, Compania Olandeza a Indiilor Occidentale (1621), Compania Insulelor Americii (1626) pentru colonizarea insulelor Martinica si Guadelup, Compania Noii Frante (1628) pentru colonizarea Canadei.

Aceste companii erau constituite pe baza unor patente regale sau concesiuni, cu participarea unui mare numar de posesori de fonduri (regele, curtenii, negustorii).

Contributiile asociatilor formau un patrimoniu distinct de cel al asociatilor care aveau ca titular compania, in calitate de persoana juridica. Pentru prima oara, contributiile la formarea patrimoniului au primit numele de "actiuni". In ceea ce priveste riscurile asociatilor, acestea erau limitate la contributiile lor la formarea patrimoniului companiei.

Bibliografie:

1. Bojinca Moise, Drept comercial, Editura Xant, Bucuresti, 2002

2. Bratis Marian, Constituirea societatii comerciale pe actiuni, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008

3. Carpenaru D. Stanciu, Drept comercial roman, Editura All, Bucuresti 2000

4. Carcei Elena, Drept comercial roman, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000

5. Filip Liviu, Drept comercial, Ed. Junimea, Iasi, 2000

6. Motica Radu, Rosu Claudia, Drept comercial roman si drept bancar, Ed. Mirton, Timisoara, 2001

7. Tomulescu Stefan Constantin, Drept privat roman, Tipografia Universitatii Bucuresti, 1972

8. Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000

- **Codul civil

- **Codul comercial

- **Legea 31/1990 - privind societatile comerciale (Monitorul Oficial nr. 126-127/1990)

Download referat

Primești referatul în câteva minute,
cu sau fără cont

Alte informații:
Tipuri fișiere:
docx
Diacritice:
Da
Nota:
7/10 (1 voturi)
Anul redactarii:
2020
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
6 pagini
Imagini extrase:
6 imagini
Nr cuvinte:
1 864 cuvinte
Nr caractere:
10 369 caractere
Marime:
33.17 KB (arhivat)
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Referat
Domeniu:
Drept Comercial
Data publicare:
03.05.2020
Structură de fișiere:
  • Nationalitatea societatii comerciale.docx
Predat:
la facultate
Profesorului:
Florea Teodor
Nota primita:
Nota 8

Ai gasit ceva în neregulă cu acest document?

Te-ar putea interesa și:
Societatea comerciala - sub aspect economic- inseamna o persoana juridica ce se constituie pe...
Cap. 1 Notiuni introductive privind societatile comerciale 1.1.Originea si evolutia...
A.Concepte de baza: Societatea comerciala forma a intreprinderii, cu personalitate juridica, pe...
INTRODUCERE Potrivit doctrinei juridice in domeniu exista doua categorii de participanti la...
NOTIUNEA DE SOCIETATE COMERCIALA Dezvoltarea economiei de piata a determinat o continua...
Sus!