Dreptul Comercial - Aspecte Generale

CONCEPTE PRIVIND DREPTUL COMERCIAL

1.1. Definiţia noţiunii de drept comercial

Dreptul comercial este acea ramură a dreptului privat care cuprinde ansamblul ontrac al normelor juridice ce reglementează relaţiile sociale patrimoniale şi personal –nepatrimoniale din sfera activităţii de comerţ, relaţii care se nasc, de regulă, între persoane care au calitatea de comerciant şi care se află pe poziţie de egalitate juridică.1

Putem spune că dreptul comercial este acea ramură a dreptului privat care reglementează materia comercială, aici materie comercială însemnând persoanele şi afacerile care fac să circule mărfurile, care fac să se întoarcă preţul de la consumator la producător. La rândul lor, termini ca „persoane” şi „afaceri” se referă la comercianţi şi la actele de comerţ, comercianţii fiind persoanele care realizează acte obiective de comerţ în nume propriu, cu titlu de profesie.

1.2.Izvoarele dreptului comercial2

Normele juridice care reglementează activitatea comercială se află în Codul civil. Dar, acest act normativ cuprinde numai normele juridice principale; anumite norme juridice privind activitatea comercială se găsesc în legile comerciale speciale. Întrucât nu tot dreptul comercial se află în Codul civil, în mod corect, se poate spune că principalul izvor al dreptului comercial îl constituie legile comerciale, înţelegând prin acestea Codul civil şi legile comerciale speciale.

Codul civil

Acest act normativ constituie reglementarea de bază a activităţii comerciale. El cuprinde norme juridice carereglementează instituţiile fundamentale ale dreptului comercial: faptele de comerţ, comercianţii, obligaţiile comerciale şi falimentul.

Legile comerciale speciale

Anumite aspecte ale activităţii comerciale sunt reglementate prin legi comerciale speciale. În acest sens menţionăm: Legea nr. 31/1990 modificata ptin O.U.G. nr.37/2011 privind societăţile comerciale;Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului; Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi.

1.3. Obiectul dreptului comercial

Normele juridice de drept commercial au ca obiect de reglementare, în principal relaţiile sociale patrimoniale, care prezintă caracter comercial şi, în secundar, relaţiile personal – nepatrimoniale.3

În legătură cu relaţiile personal – nepatrimoniale care privesc unele atribute de identificare ale comercianţilor persoane fizice sau persoane juridice (societăţi comerciale) – numele comercial (firma), sediul, ontra etc. – în dreptul comercial acestea dobândesc natură patrimonială. În consecinţă, încălcarea lor este apărată printr-o acţiune patrimonială: fie în concurenţă neloială, fie în contrafacere, fie în daune.4

1.4. Trăsăturile dreptului comercial 1.4.1. Comercialitatea

Noţiunea de comercialitate are ca apartenenţă dreptul intern al fiecărui stat.

Determinarea ei cunoaşte în diferite sisteme de drept două concepţii:

2. Concepţia subiectivă

Conform acestei concepţii, comercialitatea raportului juridic depinde de calitatea autorului, a subiectului participant.5

Conform acestei concepţii, actul de comerţ are trei trăsături:

- Este realizat de comerciant;

- Este realizat în exercitarea profesiei de comerciant;

- Realizându-l, comerciantul urmăreşte exploatarea comerţului său.

b) Concepţia obiectivă, conform căreia comercialitatea se detaşează de profesia de comerciant, exercitată de persoana care a săvârşit actul ontractua.