Comercianții - fondul de comerț

1. COMERCIANŢII

1.1 NOŢIUNEA DE COMERCIANT

Conform articolului 7 din Codul Comerţului , “sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca profesiune obişnuită şi societăţile comerciale”.

Comercianţii sunt acele persoane fizice sau juridice care desfaşoară o activitate comercială consecventă,adică desfaşoară fapte de comerţ cu titlu profesional.În limbaj juridic,prin comerciant se înţelege persoana care efectuează price fel de fapte de comerţ,indiferent de obiectul lor şi nu doar cei care vând sau cumpără.Din definiţia conţinută de art.7 din Codul Comercial rezultă existenţa a două categorii de comercianţi:

comercianţii-persoane fizice şi societăţile comerciale.Pe lângă aceste categorii,mai există însă şi alte categorii reglementate prin legi speciale,precum regiile autonome sau cooperativele de credit.

Conform art.8 din Codul Comerţului, “statul,judeţul sau comuna nu pot avea calitatea de comercianţi”.Cu toate acestea,în multe situaţii statul se comportă ca şi comerciant,în scopul exploatării cât mai judicios a proprietăţilor publice sau private proprii.Astfel,statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale pot intra în parteneriate publice-private sau pot încheia acorduri de asociere în participaţiune sau constitui societăţi comerciale cu particularii.În cazul în care statul înfiinţează regii autonome sau societăţi comerciale,pentru faptele de comerţ ale acestora din urmă respectivele entităţi sunt comercianţi şi nu statul,care este doar fondatorul/asociatul lor.Totuşi,deşi statul se comportă ca un comerciant,marea majoritate a veniturilor sale nu provin din asocierile cu privaţii,ci din taxe şi impozite,centrale sau locale.În aceste condiţii,statul nu dobândeşte calitatea de comerciant nici măcar în fapt.În drept,statul (sau unităţile sale administrativ-teritoriale)nu se înregistrează în Registrul Comerţului,nu ţine registre comerciale şi,evident,nu îşi dă singur autorizaţie pentru exercitarea de fapte de comerţ.Acolo unde operaţiunile statului constituie acte de comerţ,acestea sunt supuse legii comerciale şi competenţei de judecată a instanţelor comerciale.În ceea ce priveşte regiile autonome şi cooperativele de credit,acestea sunt comercianţi,în ciuda faptului că,de exemplu,sunt exceptate de la aplicarea procedurii falimentului prevăzută de Legea falimentului(conform art.142)deoarece a fi de interes public nu înseamnă a nu urmări profitul,ci din contră.De altfel,regiile autonome şi cooperativele de credit au obligaţia de a se înregistra în Registrul Comerţului.

Deşi au dreptul să desfăşoare unele activităţi economice,asociaţiile şi fundaţiile nu dobândesc calitatea de comerciant,fiind prin definiţie personae juridice fără scop lucrativ (non-profit),veniturile obţinute din activităţile economice directe,precum şi cele obţinute din participaţiile acestora la societăţi comerciale fiind obţinute în completarea altor venituri precum donaţii,sponsorizări,cotizaţii ale membrilor,finanţări publice etc.

1.2 CALITATEA DE COMERCIANT

Calitatea de comerciant se dobândeşte şi se pierde diferit,după cum este vorba de personae fizice sau societăţi comerciale.

1.2.1 COMERCIANŢII-PERSOANE FIZICE

Din interpretarea art.7 din Codul Comerţului,rezultă că,pentru dobândirea calităţii de comerciant de către o persoană fizică,acesta trebuie să îndeplinească trei condiţii:

• să desfăşoare în mod efectiv una sau mai multe fapte de comerţ obiective

• săvârşirea faptelor de comerţ să aibă caracter profesional (cu titlu de îndeletnicire şi nu izolate)

• faptele de comerţ să se desfăşoare în nume propriu şi nu în numele altuia.

În plus faţă de condiţiile Codului Comercial,conform Legii nr.300/2004privind autorizarea persoanelor fizice şi asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent,acestea trebuie să obţină o autorizaţie pentru exercitarea comerţului respectiv,eliberată de primar.Fapta de a desfăşura o activitate comercială neautorizată constituie contravenţie şi se sancţionează inclusiv cu confiscarea mărfurilor ce urmau să facă obiectul comercializării(atunci când activitatea de comerţ neautorizată reprezintă o vânzare-cumpărare)Aşadar,deşi în doctrină s-a afirmat că dobândirea calităţii de comerciant are loc în momentul întrunirii celor trei condiţii arătate mai sus,independent de obţinerea autorizaţiei administrative,această soluţie nu se mai justifică după apariţia Decretului nr.54/1990 privind desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative şi a Legii registrului comerţului,săvârşirea şi a unui singur act de comerţ în lipsa autorizaţiei fiind ilegală.De la data eliberării respectivei autorizaţii,persoana fizică dobândeşte calitatea de comerciant şi această calitatea devine opozabilă terţilor de la data înregistrării sale în Registrul Comerţului într-o rubrică specială destinată acestei categorii de comercianţi,înregistrare care constituie o obligaţie pentru acesta,conform art.1 din Legea registrului comerţului.În final se atrage atenţia asupra deosebirii dintre liber-profesionişti şi meseriaşi,pe de-o parte şi comercianţii-persoane fizice,de cealaltă parte.Liber-profesioniştii obţin venituri din exercitarea unor profesii liberale(avocat,notar, executor judecătoresc,auditor,medic,architect etc)care,în conformitate cu legile privind organizarea profesiilor respective,nu sunt fapte de comerţ.Meseriaşii obţin venituri din practicarea unei meserii care presupune anumite abilităţi şi,deşi dreptul de a desfăşura activitatea profesională se dobândeşte de asemenea în urma obţinerii unei autorizaţii,meseriaşii nu dobândesc calitatea de comerciant.Atît liber-profesioniştii cât şi meseriaşii nu se supun legislaţiei comerciale,în ceea ce priveşte activitatea lor,ci legislaţiei civile,iar instanţa competentă să judece litigiile rezultând din această activitate este instanţa civilă.Nu în ultimul rând,acestora nu le incumbă nici un fel de obligaţii din cele specifice comercianţilor.(înregistrarea în Registrul Comerţului,ţinerea registrelor comerciale).

Prezentat la Fac.de Stiinte Economice ,Univ.Transilvania din Brasov.