Raportul liberalitatiilor

1.NOTIUNE

Liberalitatile facute de defunct prin acte intre vii (donatii) sau prin acte juridice mortis causa (legate) se imputa asupra cotitatii disponibile a mostenirii, iar cand depasesc limitele acesteia sunt supuse reductiunii

Defunctul poate gratifica prin liberalitati orice persoana, inclusiv pe mostenitorii sai legali rezervatari. Prin aceasta dispunatorul isi poate manifesta preferinta fata de unul sau altul dintre rezervatari, care pe langa rezerva legala poate beneficia de liberalitati in limitele cotitatii disponibile a mostenirii.

Din dispozitiile art. 738 si 751 C. civ., precum si ale art. 3 din Legea nr. 319/1944, rezulta ca in cazul in care la mostenire vin doi sau mai multi descendenti ai defunctului ori sotul supravietuitor impreuna cu unul sau mai multi descendenti, iar unul sau mai multi dintre acesti mostenitori au fost gratificati de defunct cu donatii, cel (cei) gratificat (ti) va (vor) fi obligat (ti) sa raporteze la masa succesorala donatia primita, daca donatorul nu a dispus altfel.

Raportul este institutia in virtutea careia un mostenitor este obligat sa readuca (reintoarca) la masa succesorala, in natura sau prin echivalent, donatia primita pentru ca astfel reconstituita masa succesorala sa fie impartita conform cotelor de mostenire legala intre mostenitorii obligati la raport.

Exemplu: defunctul lasa trei copii, A, B si C, bunuri in valoare de 135.000. lei, iar in timpul vietii a daruit lui A si B cu ocazia casatoriilor lor cate 22.500. lei fiecare fara scutire de raport. In acest caz, masa de calcul este de 180.000. lei (135.000.+22.500.+22.500.), dar in loc ca C sa primeasca doar partea sa de rezerva de 45.000. (135.000.:3), iar A si B sa primeasca fiecare cate 67.500. (45.000. ca parte din rezerva de 135.000. si 22.500. ca parte din cotitatea disponibila de 45.000.), acestia din urma vor readuce la mostenire donatiile primite reconstituind masa partajabila, care se va imparti in parti egale intre A, B si C, fiecaruia revenundu-i cate 60.000.

In astfel de cazuri, legea prezuma ca defunctul nu a dorit sa-i favorizeze pe cei gratificati in dauna celui negratificat, ci doar le-a facut un avans in contul drepturilor lor de mostenire legala.

Obligatia de raport deriva din vointa prezumata a defunctului, intemeiata pe afectiunea egala fata de copiii si sotul sau, fiind inlaturata cand se dovedeste ca defunctul si-a manifestat in mod neindoielnic vointa in sensul favorizarii unuia sau unora dintre acestia, gratificandu-i cu dispensa (scutire) de raport.

Prin reintegrarea donatiilor nescutite de raport in masa succesorala se asigura descendentilor si sotului supravietuitor egalitatea de tratament, in sensul ca fiecare va mosteni conform vocatiei sale legale (care poate fi egala, cand este vorba de descendenti, sau inegala, cand este vorba de sotul supravietuitor), fara favorizarea unora in dauna altora (asa cum se intampla in cazul liberalitatilor preciputare, nescutite de raport).

Raportul donatiilor nu se confunda cu reunirea fictiva (pentru calcul) la activul net al mostenirii a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii, raportul privind doar anumite donatii , in timp ce reunirea fictiva toate donatiile facute de defunct Reunirea fictiva este o operatiune de stabilire a masei de calcul (elementul de referinta pentru stabilirea rezervei si a cotitatii disponibile), in timp ce raportul liberalitatilor este o opreatiune ulterioara celei de reunire fictiva (pentru calcul) a donatiilor, care are menirea de a stabili componenta partii din masa de impartit care se defera potrivit regulilor mostenirii ab intestat intre descendentii celui decedat si sotul supravietuitor al acestuia.

Una si aceeasi donatie, daca este raportabila, este supusa mai intai reunirii pentru calcul la activul net al mostenirii, dupa care, prin raport, este efectiv inclusa - in natura sau prin echivalent -; in partea de mostenire care se defera conform regulilor mostenirii legale, fiind un instrument de stabilire a masei partajabile.

De asemenea, raportul donatiilor nu se confunda cu reductiunea liberalitatilor excesive, pe de o parte, intrucat raportul poate fi inlaturat prin vointa dispunatorului, in timp ce reductiunea nu, iar pe de alta parte intrucat raportul, produce efecte de drept intre mostenitorii care au acceptat succesiunea, in timp ce reductiunea produce efecte numai daca este ceruta, privind masuri care trebuie dispuse de instanta.

2.LIBERALITATILE RAPORTABILE

Intemeiat pe vointa prezumata a defunctului, obiectul raportului il constituie toate donatiile primite de la defunct de cel tinut la raport, indiferent daca au fost directe sau indirecte (art. 751 C. civ.).

Indepartandu-se de la modelul obisnuit -; Codul civil francez, care in forma sa initiala (modificata in 1898) a stabilit ca sunt raportabile nu numai donatiile, ci si legatele (art. 843) -, Codul civil roman, dupa modelul Codului civil italian (art. 1101), a prevazut ca sunt raportabile doar donatiile, nu si legatele. Numai dintr-o inadvertenta rezultata din necorelarea dispozitiilor de principiu cuprinse in art. 751 C. civ. cu articolele urmatoare inspirate din modelul de baza (Codul civil francez), unele texte (art. 752, 754, 756 si 846) fac referire la raportul legatelor, in realitate raportul privind doar donatiile. Aceasta nu inseamna insa ca prin vointa dispunatorului exprimata neechivoc legatele nu ar putea fi si ele raportabile

a) Donatiile supuse raportului

Principiul care se desprinde din dispozitiile art. 751 C. civ. este ca toate donatiile sunt supuse raportului, fie acestea directe sau indirecte.De asemnea, este indiferent daca donatia a fost incheiata in forma autentica ori sub forma darului manual, a donatiei indirecte sau deghizate. Din simplul fapt ca o donatie imbraca forma darului manual, al donatiei indirecte sau al donatiei deghizate sub forma unui act oneros nu se poate trage concluzia dispensei de raport, alegerea acestor forme putand fi inspirata de consideratii diverse (fiscale, discretie, celeritate etc.); nu mai putin insa, admitandu-se contrar dispozitiilor art. 846 C. civ. ca vointa de a acorda dispensa de raport poate fi si tacita, aceasta trebuie sa rezulte neindoielnic din circumstantele de fapt care trebuie bine circumscrise

Singura donatie deghizata care este preciputara prin ea insasi este cea prevazuta la art. 845 C. civ., care se refera la instrainarea facuta in favoarea unui descendent cu sarcina dreptului de uzufruct sau a unei rente viagere (supra nr. 430 si urmat.). In acest caz, chiar