Principiul Relativității Actului Juridic Civil

CAPITOLUL I

EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL

SECŢIUNEA I

CONSIDERAŢII GENERALE

1. Definiţia efectelor actului juridic civil

Prin efectele actului juridic civil înţelegem drepturile subiective civile şi obligaţiile civile la care dă naştere, pe care le modifică sau le stinge un act juridic civil.

Din analiza atentă a definiţiei şi comparaţia ei cu definiţia actului juridic civil însuşi, se desprind următoarele idei:

actul juridic este o manifestare de voinţă cu scopul de a produce efecte juridice, adică de a naşte, modifica sau stinge raporturi juridice civile;

dacă manifestarea de voinţă constituie mijlocul de realizare a unor anumite scopuri (crearea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice civile), se poate ajunge la concluzia că actul juridic există numai prin efectele sale;

cercetarea legăturii juridice create prin actul juridic civil trebuie să dea răspunsul la următoarele întrebări: „Ce anume leagă subiectele de drept civil?”, „În ce mod sunt legate subiectele de drept civil?” şi „Cine este legat, adică, între cine şi faţă de cine se produc efectele actelor juridice?”

Primei întrebări i se poate răspunde că subiectele de drept civil sunt legate prin conţinutul actului juridic, adică prin drepturile şi obligaţiile născute, drepturi şi obligaţii care trebuie determinate.

La cea de a doua întrebare se poate răspunde invocându-se acţiunea a două importante principii care cârmuiesc materia efectelor actului juridic civil: principiul forţei obligatorii a actului juridic civil si principiul irevocabilităţii actelor juridice civile.

În sfârşit, la cea de a treia întrebare răspunde un alt principiu, principiul relativităţii efectelor actului juridic civil (res inter alios acta aliis neque nocere, neque prodesse potest).

observând împreună raportul juridic civil şi actul juridic care îl generează, se poate constata că „Ceea ce pentru raportul juridic civil reprezintă conţinutul său, pentru actul juridic care generează acel raport reprezintă efectele sale”;

conţinutul actului juridic civil este dat de efectele pe care le produce;

cunoaşterea conţinutului actului juridic civi, a clauzelor care stabilesc drepturile şi obligaţiile părţilor-născute, modificate ori stinse – conduce la stabilirea efectelor acelui act.

2. Reglementare juridică

Principala reglementare a efectelor actului juridic civil se găseşte în Codul civil. Deşi nu cuprinde o reglementare a actului juridic civil în general, Codul civil conţine două categorii de norme juridice (în funcţie de sfera lor de apli¬care), care privesc, pe de o parte, efectele convenţiilor sau contractelor, în general (art.969-985), iar, pe de altă parte, efectele diferitelor contracte regle¬mentate de Codul civil (art.800-855 în ce priveşte contractul de donaţie, art. 1294-1404 pentru contractul de vânzare-cumpărare, art. 1405-1409 pentru contractul de schimb, art. 1410-1490 pentru contractul de locaţiune, art. 1491-1531 pentru contractul de societate, art. 1532- 1559 pentru mandat, art. 1560-1575 pentru comodat, art.1576-1590 pentru împrumutul de consumaţie, art.1591-1634 pentru contractul de joc şi prinsoare, art. 1639-1651 în ce priveşte contractul de rentă viageră, art.1652-1684 pentru fidejusiune, art 1685-1696 în privinţa amanetului, art.l 704-1717 pentru tranzacţie, art. 1769-1777 în privinţa ipotecilor convenţionale), precum şi efectele unui act juridic unilateral, anume testamentul (art.856-931).

Există şi reglementări speciale referitoare la efectele altor contracte civile, dintre care amintim: Legea nr. 16/1994 pentru contractul de arendare, Legea nr.32/1994 pentru contractul de sposorizare, Legea nr.135/1995 pentru contractul de asigurare, Legea nr.8/1996 pentru contractul de valorificare sau de exploatare

a drepturilor patrimoniale de autor şi a drepturilor conexe acestora, etc.