Prescripția extinctivă și cea achizitivă

Prescripția extinctivă reprezinta acel mod de transformare a raportului juridic civil constând în stingerea dreptului la acțiune în realizarea silită a obligației civile corelative din cauza neexecutării lui în termenul stabilit de lege. Cu alte cuvinte o persoana este eliberată de obligații pe fondul trecerii timpului de la termenul stabilit prin lege.

Ca si cadru legislative prescriptia extinctive este reglementata de Cartea a VI-a din Codul Civil, denumita “Despre prescriptia extinctive , decaderea si calculul termenelor.”

Prin optica Codului Civil, prescripția extinctivă este mentionata ca o sancțiune ce constă în stingerea unui drept material la acțiune neexercitat în termen. Dreptul la acțiune înseamnă, potrivit alineatului (2) din articolul 2500 din Codul Civil, dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz.

Prescripția nu actioneaza de plin drept, ea trebuie să fie invocată de către cel în beneficiul căruia curge iar instanța trebuie să constate stingerea dreptului la acțiune prin prescripție.

Codul Civil stabileste și alte aspecte ale prescripției extinctive. De asemenea, prin articolul nr. 2512, alineatul (3), se permite părților să modifice prin acord comun durata termenelor de prescripție prin fixarea începutului acesteia sau prin modificarea cauzelor legale de suspendareîntrerupere. Fixarea limitelor unor termene sub zece ani nu poate fi mai mică de un an și mai mare de zece ani, iar pentru termenele de cel puțin zece ani, noua durată poate ajunge până la douazeci de ani.

Mai exista o serie de particularitati in cazul termenelor in material drepturilor de creante:

- 3 ani pentru acțiunea recursorie a creditorilor contra moștenitorilor beneficiari, conform art. 722;

- 1 an pentru acțiunea vânzătorului de complinire a prețului, respectiv a cumpărătorului de scădere a prețului, conform art. 1334;

- 6 luni pentru unele creanțe (de exemplu, ale maiștrilor și învățătorilor pentru lecțiile cu ora, ale persoanelor care lucrează cu ziua etc.), potrivit art. 1903;

- 1 an pentru creanțe precum cele ale medicilor și farmaciștilor pentru vizite și medicamente, conform art. 1904.

Conform art.2502 din Codul Civil sunt si situatii imprescriptibile:

- acțiune privind apărarea unui drept nepatrimonial cu excepția cazurilor prevăzute în lege;

- acțiune în constatarea nulității absolute a unui act juridic;

- acțiune în constatarea nulității absolute a certificatului de mostenitor.

- Neinvocarea prescripției în termenul prevăzut de lege atrage decăderea părții din dreptul de a mai invoca prescripția. Prescripția nu se poate invoca din oficiu de instanță, ci numai de cel în favoarea căruia curge

Renuntarea la prescriptive.

Renunțarea la prescripție poate fi expresă sau tacită conform noului Cod Civil. În privința renunțării tacite, pentru a fi valabilă și producătoare de efecte juridice, textul stabilește că trebuie să fie neîndoielnică și să rezulte din manifestări neechivoce (de ex. plata datoriei sau a dobânzilor).

- Codul Civil ;

- Drept Civil roman - Introducere in drept civil -> Assist dr.Marian Russeo

- Curs de drept civil - Partea Generala -> Gabriel Boroi si Carla Alexandru Anghelescu