Legea civilă

In literatura juridica se considera ca notiunea de izvor al dreptului civil , ca si cea de izvor de drept in general , are doua intelesuri sau sensuri

Intr-un prim sens filosofic , expresa desemneaza conditiile de existenta care genereaza normele dreptului civil ; aceasta acceptie se desemneaza prin expresia izvor de drept civil in sens material Altfel spus , prin izvor de drept civil in sens material se inteleg necesitatile care determina si impun intr-un anumit moment dat aparitia unei normel juridice civile Necesitatile care determina si impun aparitia unei norme juridice sunt diferite : economice , sociale sau politice

In al doilea sens juridic , intelesul se desemneaza prin expresia izvor formal Prin urmare , prin izvor de drept civil , vom intelege formele specifice de exprimare a normelor de drept civil

Notiunea de lege se foloseste in mod obisnuit in doua acceptiuni. in sens strict juridic legea desemneaza actul normativ al puterii legislative care reglementeaza cele mai importante raporturi sociale, se elaboreaza dupa o procedura specifica si are forta juridica superioara fata de toate celelalte acte normative care se intemeiaza pe ea.

in terminologia politica - juridica cuvantul "Lege" este folosit intr-un sens deosebit de larg, desemnand in mod generic orice norma de drept sau regula cu caracter obligatoriu, juridic, provenind de la un organ de stat.

Pornind de la definitia juridica a legii ii putem stabili principalele trasaturi, imbinand criteriile de ordin formal cu cele de ordin material:

Legea emana, de regula, de la puterea legislativa, in cadrul tarii noastre parlamentul, unicul organ legiuitor, compus din doua camere, Senatul si Adunarea Deputatilor, in organizarea actuala Adunarea Deputatilor si Senatul in sedinta comuna ce constituie de drept in Adunare Constituanta pentru adoptarea Constitutiei Romaniei. Pana la intrarea in vigoare a acesteia, parlamentul isi va desfasura activitatea ca si adunare legiuitoare, iar dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, parlamentul va hotari organizarea de noi alegeri in termen de cel mult un an.

Parlamentul adopta Constitutia cel mai important act normativ al unui stat sau legea fundamentala a acestuia, intrucat toate celelalte legi trebuie sa fie conforme cu aceasta. Parlamentul este indreptatit sa dea interpretarea general - obligatorie a legilor. Chiar daca guvernul, organ de varf al puterii executive, poate da ordonante in temeiul delegarii legislative in domenii rezervate legii, acestea trebuiesc supuse spre ratificarea parlamentului, ceea ce demonstreaza ca respectivele acte administrative nu pot depasi ca forta juridica legea. De asemenea faptul ca Presedintele Romaniei si el organ de varf intre autoritatile statului, emite decrete, inclusiv cu caracter normativ in realizarea atributiilor si de reprezentare pe plan intern sau international, aceste acte au o forta juridica inferioara legii fata de care trebuie sa se conformeze.

in statele unitare exista, de regula, un singur organ legislativ, indiferent de numarul camerelor care il compun, pe cand statele federale sau federative exista, alaturi de organul legislativ federal sau unional, si organe legiuitoare ale republicilor sau statelor componente si ale caror trebuie sa fie conforme cu legile federale (federative).

in mod cu totul exceptional unele sisteme de drept considera referendumul ca forma populara de adoptare a legilor ori de modificare a constitutiei.