de oameni folosesc mijloace de comunicare fără fir. Telefonul mobil nu mai este un simbol al prestigiului, ci un instrument care permite utilizarea mai eficientă a timpului de lucru. Având în vedere că principalul serviciu al unui operator de conexiune mobilă este furnizarea de conexiuni de înaltă calitate, pe piața telecomunicațiilor se acordă o mare atenție spectrului de servicii pe care le poate primi abonatul rețelei celulare. La sfârșitul secolului al XIX-lea, facilitățile de comunicații au fost sporite de o nouă invenție - telefonul.După 1900, instalațiile de telefonie s-au extins rapid în toate țările mai bogate. Dar serviciile de telefonie pe distanțe lungi s-au dezvoltat treptat și au început să concureze cu afacerile telegrafice. O contribuție mai mare la comunicarea pe distanță lungă a venit odată cu dezvoltarea wireless. Înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, telegrafia fără fir a fost stabilită ca mijloc de comunicare regulată cu navele de pe mare și a oferit un supliment valoros la liniile și cablurile telegrafice existente. În următorii câțiva ani, sistemele de telefonie ale tuturor țărilor principale au fost conectate între ele prin radio. Mult mai imediată a fost influența pe care a avut-o radioul prin difuzare și prin televiziune, care a urmat-o la un interval de aproximativ douăzeci și cinci de ani.
Lansarea politicii UE în domeniul telecomunicațiilor datează din anii 1980.Două tendințe interdependente au împins Comisia Europeană să înceapă liberalizarea sectorului telecomunicatiilor.Globalizarea economiei mondiale a început să pună presiune asupra acestui sector. Afacerile europene, cum ar fi băncile și companiile aeriene, care se extindeau pe piețele globale aveau nevoie de comunicații permanente și fără întreruperi pentru plată și sisteme de informare.
Politica UE în domeniul telecomunicațiilor s-a bazat - și este încă - pe trei elemente de bază.
- În primul rând, liberalizarea sectoarelor aflate în monopol. Începând cu anul 1988, prin a abordare pas cu pas, UE a liberalizat toate segmentele pieței de telecomunicații: echipamente terminale, servicii cu valoare adăugată, echipamente și servicii prin satelit,rețele de televiziune prin cablu și comunicații mobile. Acest proces a culminat cu 1998 cu liberalizarea telefoniei vocale și a infrastructurilor.
- În al doilea rând, armonizarea pieței europene. Au fost necesare reguli comune crearea unei piețe unificate de telecomunicații la nivelul UE. Acest lucru a fost făcut de către instituție a așa-numitului Open Network Provision - sau ONP Framework. Scopul urma să stabilească regulile pentru accesul deschis la rețelele vechilor monopoluri deci cu care noii intrați să poată oferi servicii în concurență - în condiții de egalitate - cu fostele monopoluri. Aceasta a presupus introducerea unei reglementări asimetrice: exmonopolurile, sau operatorii în exercițiu, se confruntau cu obligații pe care noii intrați nu le aveau. Aceste obligații includ, de exemplu, obligația de a oferi o interconectare la rețelele lor la prețuri orientate către costuri. Acest lucru a fost necesar pentru a deschide sus concurenta. Aceste reguli sunt încă în vigoare.
https://ideas.repec.org/p/unm/unumer/2006034.html
https://www.mitel.com/articles/history-telecommunication
https://ro.wikipedia.org/wiki/Telecomunica%C8%9Bie
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
