Telecomunicatii

de oameni folosesc mijloace de comunicare fara fir. Telefonul mobil nu mai este un simbol al prestigiului, ci un instrument care permite utilizarea mai eficienta a timpului de lucru. Avand in vedere ca principalul serviciu al unui operator de conexiune mobila este furnizarea de conexiuni de inalta calitate, pe piata telecomunicatiilor se acorda o mare atentie spectrului de servicii pe care le poate primi abonatul retelei celulare. La sfarsitul secolului al XIX-lea, facilitatile de comunicatii au fost sporite de o noua inventie - telefonul.Dupa 1900, instalatiile de telefonie s-au extins rapid in toate tarile mai bogate. Dar serviciile de telefonie pe distante lungi s-au dezvoltat treptat si au inceput sa concureze cu afacerile telegrafice. O contributie mai mare la comunicarea pe distanta lunga a venit odata cu dezvoltarea wireless. Inainte de izbucnirea Primului Razboi Mondial, telegrafia fara fir a fost stabilita ca mijloc de comunicare regulata cu navele de pe mare si a oferit un supliment valoros la liniile si cablurile telegrafice existente. In urmatorii cativa ani, sistemele de telefonie ale tuturor tarilor principale au fost conectate intre ele prin radio. Mult mai imediata a fost influenta pe care a avut-o radioul prin difuzare si prin televiziune, care a urmat-o la un interval de aproximativ douazeci si cinci de ani.

Lansarea politicii UE in domeniul telecomunicatiilor dateaza din anii 1980.Doua tendinte interdependente au impins Comisia Europeana sa inceapa liberalizarea sectorului telecomunicatiilor.Globalizarea economiei mondiale a inceput sa puna presiune asupra acestui sector. Afacerile europene, cum ar fi bancile si companiile aeriene, care se extindeau pe pietele globale aveau nevoie de comunicatii permanente si fara intreruperi pentru plata si sisteme de informare.

Politica UE in domeniul telecomunicatiilor s-a bazat - si este inca - pe trei elemente de baza.

- In primul rand, liberalizarea sectoarelor aflate in monopol. Incepand cu anul 1988, prin a abordare pas cu pas, UE a liberalizat toate segmentele pietei de telecomunicatii: echipamente terminale, servicii cu valoare adaugata, echipamente si servicii prin satelit,retele de televiziune prin cablu si comunicatii mobile. Acest proces a culminat cu 1998 cu liberalizarea telefoniei vocale si a infrastructurilor.

- In al doilea rand, armonizarea pietei europene. Au fost necesare reguli comune crearea unei piete unificate de telecomunicatii la nivelul UE. Acest lucru a fost facut de catre institutie a asa-numitului Open Network Provision - sau ONP Framework. Scopul urma sa stabileasca regulile pentru accesul deschis la retelele vechilor monopoluri deci cu care noii intrati sa poata oferi servicii in concurenta - in conditii de egalitate - cu fostele monopoluri. Aceasta a presupus introducerea unei reglementari asimetrice: exmonopolurile, sau operatorii in exercitiu, se confruntau cu obligatii pe care noii intrati nu le aveau. Aceste obligatii includ, de exemplu, obligatia de a oferi o interconectare la retelele lor la preturi orientate catre costuri. Acest lucru a fost necesar pentru a deschide sus concurenta. Aceste reguli sunt inca in vigoare.

https://ideas.repec.org/p/unm/unumer/2006034.html

https://www.mitel.com/articles/history-telecommunication

https://ro.wikipedia.org/wiki/Telecomunica%C8%9Bie