Despre sfânta traditie

De la Adam si pâna la Avraam au trecut 3387 de ani(Hronograful de la Neamt), si cu 430 de ani cât au stat israelitii robi în Egipt (Gal. cap. 3), fac 3817 ani. In acesti ani, nici Sfânta Scriptura nu a fost si nici sâmbata nu s-a tinut ca sarbatoare de vreun popor. Timp de atâtea mii de ani, oamenii cei credinciosi si alesi ai lui Dumnezeu s-au povatuit pe calea mântuirii numai prin Sfânta Traditie, adica dupa învatatura despre Dumnezeu însusita prin viu grai; si numai vreme de 1700 de ani - cât a fost de la Moise pâna la venirea Domnului - s-au calauzit si de Sfânta Scripturâ a Vechiului Testament.

Dupa cum mai înainte de a se scrie cartile Vechiului Testament lumea s-a povatuit la cunoasterea lui Dumnezeu si la calea mântuirii numai prin Sfânta Traditie (predania prin viu grai), tot astfel, mai înainte de a se scrie cartile Noului Testament, Sfânta Traditie a fost dreptarul dupa care primii crestini s-au povatuit la calea mântuirii. Primul care a semanat învataturile Noului Testament prin viu grai în urechile oamenilor a fost însusi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care, trei ani si jumatate cât a vestit Evanghelia Sa, nu a scris nimic, ci neîncetat în aceasta vreme a învatat poporul. Iar dupa ce Si-a împlinit ascultarea catre Parintele Sau, pe apostolii Sai nu i-a trimis sa scrie, ci sa propovaduiasca la toata lumea Evanghelia, spunându-le: Drept aceea, mergând, învatati toate neamurile, botezându-le în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, învatându-le sa pazeasca toate câte v-am poruncit voua. Si iata, Eu cu voi sunt în toate zilele, pâna la sfârsitul veacului. Amin, (Matei 28, 19-20).

Din ziua întemeierii ei, anul 33 d.Hr., si pâna în anul 44 d.Hr., când Sfântul Matei a scris prima Evanghelie, Biserica s-a condus fara Scriptura Noului Testament, s-a condus prin Sfânta Traditie, din care o parte va fi consemnata mai târziu în scris. De asemenea, au fost multe scrieri despre care s-a pretins ca sunt inspirate si scrise de Sfintii Apostoli, dar Biserica a fost aceea care le-a admis, le-a recunoscut sau nu ca fiind inspirate, deoarece ea traia adevarul Evangheliei mai înainte ca el sa fi fost scris, îl traia prin Traditie.

Asadar, iata ce este Sfânta Traditie: izvorul si radacina ambelor Testamente - al celui Vechi si al celui Nou - si de aceea noi o numim al doilea izvor al descoperirii dumnezeiesti si o socotim ca având aceeasi autoritate si însemnatate ca si Sfânta Scriptura.