Contabilitatea stocurilor IAS 2. aplicație la SC Arad Supply SRL

Previzualizare referat:

Cuprins referat:

Capitolul I : STOCURILE
1.1- Noţiunea de stoc pag.4
1.2- Clasificarea stocurilor pag.6
1.3- Obiectivele şi factorii organizării contabilităţii stocurilor pag.7
Capitolul II: EVALUAREA SI CONTABILITATEA STOCURILOR
2.1- Valoarea de intrare în patrimoniu şi valoarea la ieşirea bunurilor din stoc pag.9
2.2- Reguli de evaluare a stocurilor pag.11
2.3- Metode utilizate în contabilitatea stocurilor pag.18
Capitolul III: STUDIU DE CAZ
PRIVIND GESTIUNEA STOCURILOR LA S.C. ARAD SUPPLY SRL
3.1- Prezentarea societăţii pag.22
3.2 - Determinarea stocului optim, curent şi de siguranţă la S.C. ARAD SUPPLY SRL pag.22
3.3- Determinarea necesarului de finanţat pentru activele circulante a
SC ARAD SUPPLY SRL pag 27
3.4 - Metode anlitice bazate pe cifra de afaceri pag.28
3.5 - Determinarea surselor de finanţare a ciclului de exploatare pag.31
Bibliografie pag.33

Extras din referat:

Capitolul I

Stocurile

1.1. Noţiunea de stoc

În procesul de producţie, forţa de muncă prin intermediul mijloacelor de muncă, transformă obiectele muncii în produse finite. Aceste obiecte ale muncii - materii prime, materiale auxiliare - se constituie ca intrări ale proceselor de fabricaţie în vederea obţinerii mărimilor de ieşire stabilite în conformitate cu cererea.

Ele se găsesc sub forma stocurilor pentru producţie sau sub forma stocurilor pentru desfacere şi în curs de încasare (adică în circulaţie). Aceste valori sunt expresia materială a unor fonduri şi a capitalului circulant care împreună formează mijloacele circulante ale întreprinderii, ca element al structurii economice a acestuia.

Mărimea mijloacelor circulante este influenţată de o serie de factori, interni şi externi ai întreprinderii, obiectivi sau subiectivi, cu influenţă pozitivă sau negativă.

Astfel, având în vedere că mijloacele circulante se găsesc sub formă de stocuri în diferite stadii ale ciclului de fonduri, putem admite că ele reprezintă staţionări ale fondurilor băneşti în formă transformată.

Pentru gestiunea financiară a intreprinderii o însemnătate deosebită are stabilirea unui raport optim între capitalurile proprii şi cele împrumutate, pentru a se realiza un cost cât mai redus al acestora, o structură financiară adecvată şi un grad de îndatorare care să nu diminueze autonomia şi independenţa financiară a acesteia.

Această secţiune de gestiune financiară (pe termen scurt) continuă planificarea financiară.

Între planificarea economică şi planificarea financiară există o strânsă legătură. Cea economică determină mărimea stocurilor optime cu ajutorul unor modele adecvate, iar planificarea financiară stabileşte necesarul de capitaluri pentru ciclul de exploatare şi finanţarea acestui necesar inclusiv costurile şi riscurile aferente. Tot prin planificarea financiară se repartizează necesarul de fonduri pe surse de acoperire, determinând şi indicatorii de caracterizare a utilizării mijloacelor circulante şi fondurilor băneşti destinate acoperirii necesarului de mijloace circulante.

Se fundamentează astfel un bilanţ previzional (în partea de jos a acestuia) privind echilibrul financiar planificat pe termen scurt, între activele şi pasivele circulante şi de trezorerie ale întreprinderii.

Mărimea şi structura mijloacelor circulante depinde de domeniul de activitate al întreprinderii, de necesităţile reale ale producţiei, de caracterul producţiei, de optimizarea transportului (aprovizionare - desfacere), de modul de fundamentare a stocurilor, de consumurile specifice, de îmbunătăţirea aprovizionării tehnico- materiale, a organizării producţiei, de durata ciclului de fabricaţie, de durata termenelor de decontare.

Stocurile reprezintă, materiale, lucrări şi servicii destinate să fie consumate la prima lor utilizare, să fie vândute în situaţia când au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare, precum şi producţia în curs de execuţie.

Stocurile, sub aspectul gestionării, se pot grupa în stocuri şi producţia în curs de execuţie, ambele fiind considerate active circulante materiale. Comisia Internaţionala a Standardelor Contabile (I.A.S.C.), în norma de contabilitate IAS 2 „Stocurile” aplicată începând cu 1.01.1976 şi revizuită în anul 1993 defineşte stocurile ca fiind un element de activ, iar costul de achiziţie al acestora cuprinde preţul de cumpărare, taxele vamale şi alte taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare.

Obiectivul IAS 2 este stabilirea si tratarea la maxim de acurateţe a tuturor stocurilor care sunt active. În acest sens stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre costul istoric şi valoarea netă realizabilă, problema fundamentală fiind legată de calcularea costului stocurilor, care vor trebui recunoscute ca active şi reportate până când veniturile aferente sunt recunoscute(conceptul conectării veniturilor cu cheltuielile).

Standardul tratează toate stocurile care sunt active cum sunt cele deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, cum sunt cele în curs de producţie in vederea vânzării, cum sunt cele sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau cum sunt cele pentru prestarea de servicii. În cazul prestării de servicii, stocurile includ costul serviciilor pentru care întreprinderea nu a recunoscut înca venitul aferent (de exemplu, în activităţile în curs de execuţie desfăşurate de auditori, arhitecţi şi avocaţi) ).

IAS 2 dă indicaţii în ceea ce priveşte normele de bază cu privire la modul de determinare a costului stocurilor ce urmeză a fi reportat în bilanţ precum şi de recunoaştere ulterioara ca o cheltuială, incluzând orice reducere a valorii contabile la valoarea netă realizabilă. Aceasta nu se aplică stocurilor de animale vii, produselor agricole şi forestiere, minereurilor în cazul în care acestea sunt evaluate la valoarea netă realizabilă (conform practicii în domeniu). Această excludere se aplică numai producătorilor de stocuri; prelucrătorii sau alte unităţi de procesare sau transformare nefiind excluşi de la prevederile IAS 2.

Stocurile pot fi:

• Bunuri achiziţionate în scopul revânzării ( marfa cumpărată de un comerciant cu amănuntul şi destinată revânzării) sau orice altă achiziţie având acest scop;

• Bunuri finite sau în curs de execuţie fabricate de întreprindere;

• Materii prime, materiale, utilităţi ce urmează a fi folosite în procesul de producţie;

Costul serviciului pentru care întreprinderea nu a recunoscut încă venitul aferent, în cazul prestărilor de servicii

1.2. Clasificarea stocurilor

În contabilitatea financiară a întreprinderii stocurile sunt clasificate şi delimitate în funcţie de patru criterii: fizic, destinaţie, faza ciclului de exploatare şi locul de creare a gestiunilor. Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele stocuri:

• Materii prime, care participă direct la fabricarea produselor, regăsindu-se în componenţa lor integral sau parţial, în stare iniţială sau transformată;

Descarcă referat

Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Contabilitatea Stocurilor IAS 2. Aplicatie la SC Arad Supply SRL.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
8.5/10 (2 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
33 pagini
Imagini extrase:
33 imagini
Nr cuvinte:
8 123 cuvinte
Nr caractere:
48 510 caractere
Marime:
84.50KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Referat
Domeniu:
Contabilitate
Predat:
la facultate
Materie:
Contabilitate
Profesorului:
Mitea Neluta
Sus!