Tencuieli Decorative

La tencuielile decorative care imita piatra naturala (numite tencuieli de piatra artificiala), grundul se executa din mortar de ciment cu adios de var, preparat cu nisip obisnuit.

2.3 Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca mortarele

Pentru ca la aplicarae tencuielilor sa se obtina lucrari de calitate corespunzatoare, mortarele trebuie sa indeplineasca anumite conditii tehnice. Astfel, mortarele trebuie sa aiba o anumita consistente pentru diferitele straturi ale tencuielii sau consistenta diferita daca se aplica manual sau mecanizat, sa fie plastice, sa aiba tendinta de segregare redusa, un timp normal de intarire si o buna adeziune pe suprafata - support.

Consistenta mortarelor este in raport direct cu cantitatea de apa si plastifiant, mortarul fiind cu atat mai subtire cu cat contine mai multa apa. Din punct de vadere al consistentei, mortarele se impart in: vartoase, plastice si fluide.

Plasticitatea (lucrabilitatea) mortarului este proprietatea acestuia de a lua orice forma, putand fi intins usor intr-un strat subtire si continuu, si depinde de natura liantului si de compozitia granulometrica a nisipului; plasticitatea este cu atat mai mare cu cat mortarul contine mai multe parti fine (liant si nisip fin). Marirea plasticitatii nu se obtine prin adios de apa, ci prin introducerea in mortar de adaosuri plastifiante.

Segregarea se manifesta prin separarea partilor mai fine ale nisipului de cele mai mari care se lasa la fund dupa un timp oarecare, stricand omogenitatea mortarului.

Timpul normal de intarire determina modul de lucru si ritmul de executie a lucrarilor si depinde de: felul liantului, temperature aerului din jur si consistenta mortarului.

Adeziunea (aderenta) mortarului de suprafata pe care este aplicat depinde de marca mortarului, de natura si de modul de pregatire a suprafetei.

2.4 Prepararea mortarelor

Mortarele se pot prepara manual sau mecanizat.

Prepararea manuala a mortarelor.Cand sunt necesare cantitati mici (pana la 2 m? intr-un schimb), mortarul se prepara manual, cu uneltele si dispozitivele cunoscute de la lucrarile de zidarie (varnita, ciururi, sapa de var sau cocioroaba, cancioc mare cu coada lunga) si dupa aceeasi tehnologie.

Prepararea mecanizata a mortarelor. Volumul mare al lucratorilor de constructii, in special de locuinte, si executarea lor in cartiere noi, cu obiecte multe concentrate pe o suprafata, a facut sa creasca considerabil consumul de mortar, ceea ce a impus prepararea lui mecanizata, pentru economisirea fortei de munca si reducerea pierderilor de materiale.

La santiere mari, mortarele se prepara centralizat in instalatii complexe, ce poarta denumirea de statii de preparat mortar si care sunt situate intr-un punct fix, in centrul de greutate al santierului, de unde mortarul este distribuit la obiectele de lucru, cu mijloace de transport.

In statii de preparat mortar, varul poate fi folosit sub forma de pasta sau sub forma de lapte de var.

2.5 Transportul mortarelor

Pentru transportul mortarelor se deosebesc doua situatii: transportul pe orizontala la distanta, de la statia centralizata la locul de folosire (la obiect), si transportul local, transportarea si ridicarea la locul de lucru (pe obiect).

Transportul pe orizontala la distanta al mortarului se executa cu mijloace auto care se alimenteaza la statie sub buncarul acesteia. Distanta medie de transport economica este de 3km, la care se obtine o productivitate orara de transport de 4,7 - 5,4 m? mortar.

Ca mijloace de transport se folosesc autobasculante de 3,5t (tip Steagul Rosu), iar pe unele santiere se folosesc si autoagitatoare, care in timpul transportului