Tipologia comunicării

Comunicrea, la nivel de firma, dupa sursa emitentului, este :

Comunicare externa -cuprinde la randul ei, relatiile firmei cu piata, furnizorii, clientii, foruri ierarhice.

Organizatia actioneaza intr-un mediu economic, social si politic, stabileste relatii si comunica permanent cu partenerii sai exteriori. Ea apare ca o componenta a lantului valori, legand entitati care produc si fac sa circule valorile in economie si, dintr-o alta perspectiva, ca o institutie a unui mediu mai larg, implicand comunitati, autoritati publice si oamenii in general.

Formele de comunicare cu acesti parteneri externi sunt variate: comunicare financiara, comunicare de marketing, comunicare cu concurentii, relatiile publice, vanzarea sau negocierea.

Partenerii economici -sunt furnizorii, cumparatorii si concurentii. Cu acestia, organizatia comunica sub forme diferite:

-cu furnizorii: negocieri urmarind incheierea unor acorduri pe termen scurt sau pe termen lung; negocieri pentru realizare unor acorduri pe verticala, informari privind nevoile reciproce, comunicare necesara derularii contractelor.

-cu clientii: actiuni de cercetare a pietei, reclama si publicitate, actiuni de relatii publice, vanzare, negociere, comunicare cu ocazia derularii contractelor cu concurentii.

-

Partenerii financiari -sunt cei de la crare organizatia isi procura fonduri sau alte servicii financiare, actionarii, bancile, bursa, societati de asigurare, alte institutii financiare.

Partenerii sociali -sunt reprezentati de comunitatea locala (asociatii caritabile, culturale, sportive), opinia publica, asociatiile si sindicatele.

Partenerii politici -sunt autoritatile publice locale sau puterea publica centrala. Comunicarea cu acestia se refera la performantele organizatiei.

- Comunicarea interna are in principal rolul:

-de a prezenta rezultatele tehnice, economice, organizatorice;

-de a transmite informatii, cunostinte si decizii;

-de a explica o noua orientare,o noua metoda, o noua tehnologie.

Comunicarea interna are anumite particularitati legate de rolul, scopul si obiectivele acestei, de stuctura firmei si cultura acesteia. Aceste particularitaii sunt legate si de dimensiunea firmei si de statutul acordat comunicarii.

Comunicarea manageriala interna se refera la schimbul de mesaje ce are loc in interiorul unitatii, implicand persoane sau grupuri. Dupa continut, comunicarea manageriala interna poate fi formala si neformala. Comunicarea este formala atunci cand mesajele sunt transmise prin canalele prestabilite si ia forma, de exemplu, a rapoartelor, notelor, circularelor, prezentarilor, sedintelor. In orice organizatie, insa, o mare cantitate de informatie circula prin canale neformale, sub forma discutiile in afara contextului relatiilor de subordonare.

- Comunicarea formala (oficiala) face parte integrata din structura organizatorica formala a organizatiei, reprezentata prin organigrama, si are ca scop sa faciliteze indeplinirea sarcinilor, prin prescrierea si controlul circulatiei mesajelor in randul personalului angajat.

Comunicarea formala , dupa sensul in care se desfasoara, este de mai multe feluri:

-comunicare verticala de sus in jos,

-comunicare verticala de jos in sus

-comunicare pe orizontala

comunicarea de sus in jos este cea dintre superior si subaltern (indiferent) daca este vorba de superiorul direct sau nu ). In cadrul acestui tip de comunicare se transmit instructiuni, informatii despre filozofia organizatiei, politicile, planurile,obiectivele sau metodele stabilite de nivelurile ierahice superioare.

De asemenea, se transmite subordonatilor feedback asupra performantei lor. Comunicarea de sus in jos are ca rol important in coordonarea eforturilor tuturor