Studiu de Caz - Nike, Child Labour and Sweatshops

Munca copiilor din istorie până azi

Munca copiilor - este trgerea copiilor să lucreze în mod regulat. În prezent, în majoritatea ţărilor munca copiilor este considerată ca o formă de exploatare şi declarată ilegală. În trecut, munca copiilor a fost larg răspândită, dar după apariţia şi recunoaşterea conceptelor de securitate şi drepturilor copiilor, domeniile în care muncă copiilor e folosită au început treptat să scadă. Printre tipurile de muncă a copiilor care există în ţările civilizate, putem menţiona locul de muncă în activitatea de divertisment (filme, teatru, pop-muzică). Copiii sunt adesea implicaţi în diverse activităţi criminale, inclusiv în prostituţie şi pornografie. În unele ţări africane sunt captivați să participe la ostilităţi.

Organizația Naţiunilor Unite şi Organizaţia Internaţionale a Muncii consideră munca copiilor ca exploatare. Articolul 32 din Convenţia privind drepturile de garanţii Copilului "pentru a fi protejat împotriva exploatării economice şi de efectuarea oricărei activităţi care ar putea reprezentă un risc pentru sănătatea lui sau să interfereze cu educaţia copilului sau care pot fi dăunătoare pentru sănătate său fizică, mentală, spirituală, morală sau socială ".

Munca copiilor poate fi considerată ca o consecinţă a sărăciei şi nivelul scăzut de dezvoltare socială. Unul dintre principalele motive pentru care copiii sunt forţați de muncă este faptul că aceasta afectează supravieţuirea familiilor lor şi propria supravietuirea lor. Rolul important este jucat de voinţa de adulţi care ar putea folosi vulnerabilitatea copiilor în avantajul lor. De asemenea, un rol important au tradiţiile sociale şi culturale, cum ar fi:

• considerare că locul de muncă contribuie la formarea caracterului şi dezvoltarea abilităţilor ale copiilor

• continuitatea tradiţiei a profesiei

• convingerea că fetele au mai puţin nevoie de educaţie decât baieții, din cauza rolului lor tradiţional de gospodini

Tradiţiile de mai sus pot fi atât de puternice încât copiii cât şi părinţii lor nu pot întelege că munca copiilor este ilegală şi contravine intereselor copiilor înşişi.

În aproape toate ţările din întreaga lume, din întreaga istorie copiii de ţărani, robi, artizani au ajutat părinţilor lor. În Europa medievală, copiii au învaţat de la artizani libere, le-au ajutat.

Muncă copiilor în fabrici, la mine a fost comună în multe ţări industrializate din Europa şi America, în secolul al XIX-lea. Copiii au lucrat alături de adulţi, la 14-18 de ore pe zi (uneori de la 5 sau 6 ani), şi au fost plătiți pentru ea de mai multe ori mai puțin. Exista o mulţime de reguli restrictive de ordin intern, de exemplu, a fost interzis să se uite pe fereastră de la locul de muncă, să jucă în timpul pauzelor de masă.

În Marea Britanie, au existat case de lucru unde cei mai săraci (adulţi şi copii), au lucrat în condițiile apropiate cu cele la închisoare. Despre condiţiile dure ale muncii copiilor, a scris istoricul britanic Henry Gibbins, în cartea "Istoria industrială Angliei" . De la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în timpul secolului al XIX viitoare artizani ("sclavii britanice", cum le numea scriitorul) erau, de obicei, recrutaţi în case de lucru, şi atunci când au fost "predați" în fabrici urbane, nu primeau nici salariu, nici haină. Copiii au lucrat 16 ore pe zi , uneori noaptea şi duminică au curăţat maşine. Alimente au fost foarte ieftine, care de multe ori a fost, de asemenea, hrană pentru porci. Unii au încercat să scape din fabrică, şi pentru a împiedica evadarea au fost legați: au lucrat şi au dormit în lanţuri.

Conform Organizaţiei Internaţionale a Muncii (International Labour Organization, ILO), numai în ţările în curs de dezvoltare sunt forţaţi să lucreze aproximativ 250 de milioane de copii în vârstă între 5 şi 14 ani. Dintre acestea, 153 milioane trăiesc în Asia, 80 milioane - în Africa şi 17 milioane - în America Latină. Mulţi dintre ei lucrează în condiţii care sunt periculoase pentru dezvoltarea lor fizică, spirituală şi emoţională .

Cu ajutorul muncii copiilor şi a sclavilor, în lume, se produce aproximativ 120 de tipuri de mărfuri. Victime ale acestei industrii - cel puţin 12 de milioane de persoane din 59 de ţări. În jur de 352 milioane copii în intreaga lume în vârsta între 5 - 17 ani muncesc. Aceste date sunt cuprinse în raportul Organizaţiei Internaţionale a Muncii (ILO), "Un viitor fără Muncii Copiilor". Potrivit ILO, aproximativ 246 milioane de copii sunt implicat în activităţi de muncă, care ar trebui să fie excluse. Dintre acestea, aproximativ 179 milioane sunt implicaţi în cele mai grave forme ale muncii copiilor, printre care - sclavia, prostituţia şi pornografia, participarea la conflictele armate, precum şi locul de muncă în mine, agricultură şi construcţii.

Cazul lui NIKE și recunoașterea responsabilității morale

NIKE este o companie publică de îmbrăcăminte și încălţăminte de sport cu sediul în Statele Unite. Acesta este furnizor mondial de pantofi sport şi îmbrăcăminte [3] şi un important producător de echipamente sportive, cu venituri de peste 18.6 miliarde dolari SUA în anul 2008. Începând din 2008, a angajat mai mult de 30.000 de oameni din intreaga lume.

Compania a fost fondata pe 25 ianuarie, 1964, de către Bill Bowerman si Phil Knight, şi a devenit oficial Nike la 30 mai 1978.Compania ia numele de la Nike (greacă Νίκη, pronunţat [nǐ ː kɛ ː]), zeita greacă a victoriei. Nike comercializează produsele sale sub marca proprie, precum şi Nike Golf, Nike Pro, Nike +, Air Jordan, Nike skateboarding, ş.a. „Nike este o companie și un brand inovator, special. Nike are nu numai o istorie, ci o intreagă moștenire” – se spune pe site-ul lor.