Stilurile de comunicare

1. Stilul - inseamna mod de exprimare verbala sau scrisa si reprezinta insumarea trasaturilor caracteristice care particularizeaza modul de exprimare al unui individ, al unui grup social bine definit sau chiar al unui popor.

Se pot distinge:

-stilul propriu unui gen sau unei specii literare (stilul dramatic, epic, liric)

-stilul unui curent artistic (romantic, clasic, realist etc)

-stilul epocii

-stilul national

2. Stiluri functionale - sunt varietati ale limbii literare comune, diferentiate intre ele prin trasaturile lingvistice determinate de un anumit factor socio-cultural care conditioneaza comunicarea si prin functia pe care o au ca mijloace de comunicare in diverse domenii de activitate.

In limba romana au fost acceptate urmatoarele stiluri:

-stilul stiintific si tehnic

-stilul juridic-administrativ (oficial)

-stilul beletristic (artistic)

-stilul jurnalistic

a. Stilul stiintific si tehnic

-are functie de cunoastere

-este cel mai permisibil si dinamic stil, deoarece absoarbe numeroase neologisme

-manifesta tendinta de respectare a sensurilor de baza, unanim cunoscute, ale cuvintelor

-evita ambiguitati printr-o terminologie specifica

-foloseste neologisme specifice fiecarui domeniu de activitate, multe de circulatie internationala

-dezvolta un adevarat jargon de specialitate

-foloseste drept modalitati de comunicare: monologul scris, monologul oral si dialogul oral

-limbajul manualelor, tratatelor, dictionarelor, studiilor

b. Stilul administrativ-juridic

-cunoaste doua variante: cea juridica (textele de legi si tratatele care le comenteaza) si cea administrativa (actele si documentele oficiale)

-functia este de stricta informare asupra unor probleme de interes general

-este specific domeniului public si relatiilor oficiale cu institutiile administratiei de stat sau cu alte state

-limbajul este precis

-utilizeaza sintagme fixe de adresare si de formulare a continuturilor informative, numite sabloane sau clisee ("solicit prin prezenta", "subsemnatul ")

-este stilul impersonal

-impune o exprimare clara, precisa, neatractiva

-presupune tipuri de acte specifice: cerere, process-verbal, referat, dare de seama, memoriu, decizie, adeverinta, adresa, hotarare de guvern, ordonanta de urgenta

c. Stilul beletristic (artistic)

-are drept caracteristica fundamentala functia poetica a limbajului (expresiva, sugestiva)

-foloseste frecvent sensul de baza secundar si cel figurat al cuvintelor

-se caracterizeaza prin originalitate, noutatea limbajului, varietate lexicala

-recurge la figuri poetice sau retorice

d. Stilul jurnalistic sau publicistic

-este caracteristic mass-media, fiind destinat unui public eterogen, cu o pregatire profesionala diferita sau cu diverse niveluri de cultura

-are un vocabular variat si bogat

-este utilizata limba literara, alaturi de formulari specifice limbajului cotidian

-este caracterizat prin amestecul de elemente ce provin din celelalte stiluri functionale

-apar clisee lingvistice ("orasul din Banie", "fratii nostril de peste Prut", "perla litoralului")

-apeleaza la procedee menite sa capteze atentia cititorului: titluri si subtitluri incitante, utilizarea unor imagini, ilustratii grafice, culoare etc

-aici se includ: anuntul, apelul, articulul, interviul, cronica, declaratia de presa, editorialul, reportajul, stirea, textul publicitar