Capitol I
Introducere
Comunicarea interpersonală ar putea fi văzută ca fiind cea mai importantă caracteristică a omenirii, aceasta ajută oamenii să transforme ideiile și dorintele nespuse în cuvinte vorbite, reprezentând un mod de a traii și o forma de conexiune între grupuri comunități și persoane.
Comunicarea interpersonală este vitală oricărei relații, deorece relațiile cele mai bune au la bază o comunicare clară si deschisă.
Absența comunicării interpersonale poate genera conficlte intre doua persoane sau intre doua grupuri?
De obicei oamenii comunică având anumite scopuri, în activitatea cotidiană, acasă, la serviciu, in magazine, dar de cele mai multe ori o face fără să conștientizeze importanța acțiunii si de cele mai multe ori nu există o analiză in prealabil, comunicarea făcându-se nativ, dar în unele situații este nevoie si de o analiză a ceea ce urmează să comunici.
,,Comunicarea este totalitatea proceselor de interelaționare prin care o persoană își creează ,,legături’’ către și cu alți oameni”. În aceeași manieră, J. Habermas oferă o altă definiție: ,,Nu se poate intra într-o comunicare fără a intra într-o interacțiune. Orice comunicare presupune o metacomunicare, chiar dacă faptul nu este conștientizat”
Comunicarea a ajuns să fie considerată ,,miezul culturii, cunoașterii și comportamentului social”. Conform lui J. Fiske: ,,Comunicarea este o dimensiune centrală a vieții noastre culturale; fără ea, orice tip de cultură moare”.
Persoanele cu abilități puternice de comunicare interpersonalăau o inteligență emoțională mai mare, fac legături cu ușurință, menține relații, înțelege cum să motiveze oamenii. Cu alte cuvinte, stăpânirea acestor abilități te poate face mai usor de plăcut.
Comunicarea interpersonală urmărește șase obiective principale:
Cunoașterea interioară-presupune sinceritatea celui care comunică, destăinuirea unor secrete personale care constituie pentru interlocutor un imbold de a proceda similar.
Cunoașterea lumii exterioare- prin schimb de informații i se oferă subiectului posibilitatea de a adauga o parte din experiențele sale, o parte a tezaurului mai bogat, acumulat de la cei cu care a avut exeperiențe interpersonale.
Stabilirea si menținerea de relații cu alte ființe în scopul satisfacerii unor nevoi precum solidaritatea sau prietenia.
Persuadarea interlocutorului schimbarea opiniilor, convingerilor .
Ajutarea semenilor fie prin invățare sau consiliere în plan cognitiv dar ți în plan afectiv atunci când au nevoie de consolare sau susținere morală.
Jocul și distracția unde alături de jocurile propriu-zise se includ și strategii comunicaționale cu un carecter ludic.
Capitol II
Sustinerea tezei
Comunicarea reprezintă ansamblul proceselor fizice și psihice prin care se relaționează cu unul sau mai multe persoane, în vedearea atingerii unor obiective.
Mesajul este esența oricărei comunicări deoarece reprezintă sensul informației dintre emițător și receptor, este important ca aceștia să folosească același cod, dar uneori mesajul transmis necesită un răspuns prin comportamente sau reacții imediate.
Comunicarea interpersonală se referă la dialogul intre interlocutori cum ar fi profesor - elev, sau antrenor - sportiv. În cazul acestora mesajul nu se rezumă doar la transmiterea unor informații si permite crearea unor sensuri comune.
Acest tip de comunicare se realizează față în față și este important pentru a te înțelege pe tine și pentru a construi relații cu alte persoane.
În comunicare didactică întâlnim trei tipuri de comunicare interpersonala:
- de grup,
- directă
- Indirectă
Comunicarea interpersonală directă presupune un contact nemijlocit și între oameni, de exemplu atunci cand comunicarea se realizeaza in sala de clasa, de sport, sau de antrenament unde nu este nevoie de nici un mijloc pentru a se realiza comunicarea.Pe când comunicarea interpersonală indirectă are nevoie de tehnici si mijloace secundare pentru a se realiza contactul uman, de exemplu cursurile care sunt desfasurate online unde fiecare se află intr-un loc diferit și comunicarea se realizează prin laptop/telefon cu ajutorul internetului.
Comunicarea este elementul indispesabil pentru un grup, acesta nu poate exista dacă între membrii săi nu există comunicare.
1. Albu, Gabriel, 2008,Comunicarea interpersonală, București: Institutul European.
2. Abric, Jean-Claude, 2002,Psihologia comunicării, traducere de Luminița și FlorinBotoșineanu, Iași:Editura Polirom.
3. Chiru, Irene, 2009, Comunicarea interpersonală, ediția a II-a, București: Editura Tritonic.
4. Cucoș, C. ”Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice”, Iași, Polirom, 2009, p. 395
5. Dinu, Mihai, 2010, “Fundamentele comunicarii interpesonale”, Editura ALL.
6. Hartley, Peter, 1999,Interpersonal communication, ediția a II-a, London, EdituraRoutledge
7. Vardaman, G., Halterman, C.,Managerial control through communication. New York: John Wiley & sons, 1968.
8. Zagan-Zelter D. (2009), “Organizational Communication - The Key to Business
9. https://everyonesocial.com/blog/interpersonal-communication/
10. https://smd.sjtu.edu.cn/Public/sub/2/download/22-PSYCHOLOGICAL%20PERSPECTIVES%20ON%20INTERPERSONAL%20COMMUNICATION.pdf
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
