Etica și deontologie

Etica este ansamblul regulilor de conduită stabilite de o anumit grup/comunitate, reguli fundamentate pe distincţia dintre bine şi rău. Etica reprezintă o filosofie asupra moralei; un demers etic înseamnă să cugetăm asupra principiilor generale (inclusiv pe ce bază alegem un anumit set de principii în raport cu altul) şi să judecăm prin perspectiva acelor principii - ce ar trebui să facă o persoană, într-o situaţie particulară. Într-un sens mai concret, este stiinţa ce se ocupă cu studiul valorilor şi a condiţiei umane din perspectiva principiilor morale şi cu rolul lor în viaţa socială. Rolul ei este să ajute oamenii şi instituţiile să decidă ce este mai bine să facă, pe ce criterii să aleagă şi care le sunt motivaţiile morale în acţiunile lor. Deontologia, termen ce provine din cuvintele greceşti deon, deontos - îndatorire şi logos - studiu, este un compartiment al eticii ce descrie un ansamblu de reguli de conduită specifice unei activităţi profesionale (doctrina referitoare la normele de conduită şi obligaţiile etice ale unei profesii). Practic este o teorie a datoriei, a obligaţiilor morale a unei profesii, în scopul binelui individual şi al servirii interesului public, în virtutea eticii profesionale. Deontologia se particularizează prin folosirea limbajului specific, dominat de conceptele etice: moral-imoral, corect-incorect, cinstit-necinstit, loial-neloial, exact-inexact etc. Codul de etică şi deontologie profesională este unul dintre pilonii de bază ale unei profesii adevărate, reprezentând cadrul de formalizare a unor reguli împărtăşite de către membrii acelei comunităţii, privitoare la modul de a acţiona în acelaşi cadru social, pentru a oferi un spor de autoritate acestuia în ansamblul societăţii. Codul de etică şi deontologie profesională are la baza sa ideea că orice om trebuie să-i trateze pe ceilanţi semeni ai săi cu respect şi demnitate; astfel codul are menirea de a contribui la perfecţionarea continuă a procesului de formare morală, civică şi profesională. Codul constă din principii, angajamente şi responsabilităţi ce decurg din valorile şi principiile civice fundamentale, aplicabile în situaţii concrete, servind drept standarde de ghidare a conduitei şi de evaluare judicioasă a conduitei, în ideea realizării unei interacţiuni sociale armonioase. Fiind un model de conduită, acesta reprezintă practic un contract moral între membrii comunităţii, a cărei coeziune o menţine prin angajarea devotamentului, a aprecierii, a imparţialităţii şi a comunicării profesionale. În ultimile decenii, sentimentul de neâncredere/scepticism a cetăţenilor faţă de sistemul de difuzare a informaţiilor a crescut îngrijorător; însă, nimeni nu neagă comunicării de masă funcţia sa indispensabilă într-o democraţie: informaţia este vitală dezvoltării unei societăţi democratice iar două dintre condiţiile esenţiale sunt: existenţa unei reţele viabile de comunicaţie şi informaţia trebuie să circule liber între toţi membrii societăţii. Activitatea şi societatea umană nu pot exista în afară comunicării, deoarece în permanenţă sunt realizate schimburile de informaţii, de idei şi opinii, de atitudini; toate acestea la un loc, creionează persoanei o dimensiune şi un statut special: R. Ghiglione îl numeşte ,,l`homme communicant”. Astfel, după cum aprecia J. J. Van Cuilenburg (2001) ,,în activităţile umane totul are de-a face într-un fel sau altul cu actul de comunicare. A vorbi, a scrie, a citi, a asculta sau a privi, totul este comunicare”. Cei mai de seamă reprezentanţi ai mass-mediei, respectiv instituţiile de presă, au stabilit coduri deontologice profesionale, ce, deseori, beneficiază de suport şi mijloace de coerciţie administrativă şi se pot confunda cu regulamentele de ordine interioară, fiind astfel plasate la jumătatea drumului dintre dreptul comun şi legislaţia autoimpusă. Astfel codurile deontologice conţin cel mai adesea interdicţii şi sancţiuni şi deloc recompense; sancţiunile ce se pot acorda sunt de ordin moral sau cel mult disciplinar şi niciodată sancţiuni penale. Instanţele de judecată obişnuite nu intervin în deciziile interne şi respectă de obicei dreptul corpului profesional de a efectua judecaţi calificate - dreptul de jurisdicţie al corpurilor profesionale respective se exercită exclusiv doar asupra culpelor deontologice. Totuşi, în anumite cazuri instanţele de judecată ordinare pot dispune la anularea lor, dacă s-a constat încălcarea normelor dreptului comun (ex.dreptul la apărare sau drepturile omului). Competenţa instanţelor de judecată comune poate fi şi mai mare, mergând pînă la a anula unele decizii ale instanţelor profesionale; astfel legiferarea

1. Cuilenburg, J. J. Van - Stiinta comunicarii, Bucuresti, Editura Humanitas, editia a II-a, 2001.

2. Dagenais, Bernard - Profesia de relaționist, Iasi, Editura Polirom, 2002.

3. Arsith, Mirela - Etica si deontologie, Galați, Editura Universitară Danubius, 2011.

4.https://ro.wikipedia.org/wiki/Etic%C4%83_jurnalistic%C4%83#Coduri_etice_.C8.99i_deontologic

5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Etic%C4%83_jurnalistic%C4%83

6. http://www.creeaza.com/didactica/comunicare-si-relatii-publice/ORGANIZAREA-PROCESULUI-DE-COMU512.ph

7. http://clubulromandepresa.ro/?page_id=322

8. https://dexonline.ro/definitie/deontologie