Criza de comunicare

1. Definitie

Criza de comunicare reprezinta o intrerupere sau o bulversare a fluxurilor informationale in interiorul organizatiei, intre organizatie si mediulextra organizational care face imposibila desfasurarea dialogului si negocierii si are ca finalitate confruntarea in spatiul comunicational pana la punctul de pierdere a identitatii organizationale si comunicationale.

2. Caracteristicile crizei de comunicare

2.1. Criza de comunicare poate fi o componenta a crizei organizationale.

Ea poate preceda, insoti si amplifica criza structurala a organizatiei. O comunicare interna defectuoasa privind schimbarile si perspectivele organizatiei duce adesea la declansarea unui conflict major intre membrii organizatiei si conducere, degenereaza, de cele mai multe ori, intr-o criza organizationala. In acelasi mod, o comunicare externa incoerenta, ambigura si contradictorie, privind scopurile si modalitatile de indeplinire a acestora poate pune organizatia intr-o situatie conflictuala cu una sau mai multe organizatii din mediul in care isi desfasoara activitatea.

Consecintele starii conflictuale se pot obiectiva in masuri sau decizii drastice, cu urmari negative in functionarea organizatiei si in promovarea publica a propriilor interese, creandu-se astfel conditii favorabile pentru intrarea ei in criza. Ca exemple pot fi luate organizatiile care nu au comunicat public gradul de risc al functionarii lor sau al produselor/serviciilor oferite pe piata (centrale nucleare, fabrici/uzine de produse chimice/biologice) ale caror caracteristici ar afecta mediul, sanatatea si siguranta oamenilor. In acest caz, autoritatile competente ar putea decide limitarea sau oprirea functionarii acestor intreprinderi, determinand intrarea lor in criza.

Cand o organizatie se afla in criza, comunicarea sa interna si externa este mai mult reactiva, neplanificata, incoerenta si ambigua. Pe plan extern, comunicarea se limiteaza, de regula, la reactii de aparare, de justificare si de raspuns la intrebarile jurnalistilor. Lipsa coerentei in comunicare face posibila pierderea relatiilor pe plan local, national si chiar international cu alte organizatii si categorii de public relevante, care ar putea constitui un sprijin important in depasirea crizei.

Mai mult decat atat, efortul managerilor pe timpul crizei se concentreaza in special pe rezolvarea aspectelor materiale, financiare si tehnologice si mai putin pe implicarea factorului uman, ale carui actiuni pot fi imprevizibile si contraproductive pentru organizatie.

In plan intern, cand o organizatie se confrunta cu o criza de schimbare, comunicarea ia forma negocierilor pentru rezolvarea conflictelor intre patronat si sindicate (intre conducere si salariati).

2.2. Criza de comunicare are o evolutie neprevazuta, surprinzatoare si complexa, in functie de factorii care au dus la declansarea ei.

Evolutia sa poate fi lenta, daca este mascata de succesul de piata al produselor/serviciilor organizatiei sau de imaginea-mit promovata de liderii acesteia. In alte conditii, evolutia crizei de comunicare poate fi brusca si devastatoare, cand in interiorul organizatiei sau in afara ei (intre organizatie si mediul extraorganizational) apar contradictii si diferente care degenereaza in conflict.

Criza de comunicare se poate manifesta local, la nivelul unei structuri sau intre doua structuri ale unei organizatii fara a se generaliza la nivelul intregii organizatii. Este posibil ca, in acest caz, comunicarea externa a organizatiei sa nu fie afectata atat in grav incat sa influenteze relatiile extraorganizationale.

O data generalizata la nivelul intregii organizatii, criza de comunicare interna poate determina aparitia si dezvoltarea unei crize de comunicare externa. In acelasi mod, o criza in comunicarea externa poate genera o criza de comunicare interna.