Comunicare și limbaj

Comunicarea este o caracteristica fundamentala a existentei. Dar nu putem comunica fara a cunoaste limba comunitatii in mijlocul careia ne aflam.

"Limba reprezinta totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetice, lexicale si gramaticale) ce dispune de o organizare ierarhica, potrivit unor reguli gramaticale, dobandite social-istoric. Fata de individul uman, care reprezinta o suma de insusiri si particularitati individuale, limba este un dat obiectiv, nedepinzand de existenta in sine a individului, ci de existenta colectivitatii umane, a unui popor sau a unei natiuni. Limba este un castig extraindividual, iar comunicarea poate fi inteleasa ca liant al vietii psihice, intr-o societate umana."

Limba nu se confunda cu limbajul, ea este o parte determinanta esentiala

a limbajului. In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, limbajul reprezinta un sistem

de comunicare alcatuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care ei isi exprima gandurile, sentimentele si dorintele, etc Deci limbajul este functia de utilizare a limbii in raporturile cu ceilalti oameni.

,,Deoarece comunicarea presupune ganduri care sa fie facute cunoscute

altora , iar ganduri fara cuvinte nu pot exista, trebuie sa credem ca limba a aparut nu numai fara ca cineva sa fi avut intentia de a o crea , ci chiar fara sa fi fost cineva constient de faptul ca se formeaza un mod de comunicare."

Astfel vorbirea se dovedeste a fi o activitate complexa aflata in stransa relatie cu gandirea.

"Limba poate avea modalitati particulare, specifice, de exprimare sau scriere intr-un domeniu sau altul al vietii sociale ori al creatiei umane(ex, in stiinta, in arta), acestea fiind considerate de lingvistica - limbaje.Limbajul nu este altceva decat tot limba, dar limba care vehiculeaza o alta "terminologie"decat cea a vorbirii curente sau a limbii culte.De exemplu, limbajul matematic, inclusiv cel formalizat, exprimat oral si scris in romaneste, este tot limba romana dar o limba romana in care terminologia curenta sau cea specifica limbii literare (culte) este inlocuita cu termenii si simbolurile matematicii."

De aici rezulta faptul ca limbajul , in special cel specializat (al medicinei , informaticii,cibernetica, automatizari )nu il poate folosi si in acelasi timp nu il poate intelege oricine, decat doar cei care il cunosc.Limbajele specializate se bazeaza, insa, tot pe limba romana si pe gramatica limbii romane.

Limbajul de comunicare poate fi:

- verbal -cu cuvinte;

- non-verbal - prin limbajul corpului, timpului, spatiului, lucrurilor, imbracamintei;

- paraverbal - prin folosirea tonalitatii,accentuarii,ritmului de vorbire;

"Limbajul este haina gandirii"

Samuel Butler

Limbajul politic

La fel si in politica - limbajul politic nu este altceva decat limba romana, dar care foloseste termeni specifici domeniului politic.

Limbajul politic, spre deosebire de limbajele specializate, este accesibil unui numar mai mare de persoane, se adreseaza tuturor celor care , intr-o oarecare masura "fac"politica sau vin in contact cu ea.

Intreaga activitate politica, de regula, se bazeaza pe utilizarea limbajului, pe comunicare. A vorbi in fata unor oameni, a unor multimi, a tine un discurs inseamna a comunica.

"In fapt, limbajul este mai mult decat un stoc de cuvinte, este un instrument si o emblema a puterii ceincearca sa fie acaparata (Michel Foucault considera ca puterea asupre limbii este una dintre cele mai importante dimensiuni ale puterii)."

Tocmai de aceea oamenii politici trebuie sa stapaneasca foarte bine limba romana pentru a-si putea transmite mesajele catre electorat.

Limbajul politic este folosit si perceput in randul oamenilor politici, la nivel inter si intra-guvernamental, in institutiile politice (unde limbajul contine termeni specifici), este folosit in stiintele politice si in domeniul sociologiei politice.

Dupa cum observam, politica e pretutindeni in jurul nostru, ne atrage atentia , se resfrange asupra noastra fara a putea evita contactul. De aceea , limbajul politic, pe langa functia de cunoastere, are si o functie de informare, de mobilizare, de atragere si de participare.

Limbajul politic mai este folosit in cadrul discursurilor politice, gen:cuvantari - electorale, aniversare, conferinte, congrese politice, in parlament, la radio,si tv, conferinte de presa, "Discursul politic are mai mult rol agitatoric, propagandistic, cu efecte deosebite in planul mobilizarii politice, al racolarii aderentilor, al largirii bazei de sustinere, al orientarii starii de spirit intr-o discutie sau alta.Tocmai datorita acestor valente ale lui , discursul politic se bucura de atentia deosebita a politologilor si sociologilor."

Discursul politic este strans legat de putere si este totodata unul dintre cele mai importante instrumente pe care le au la dispozitie fortele politice pentru ascensiunea lor la putere. Fiecare individ, fiecare grup, fiecare organizatie care se afla in posesia puterii are dorinta si face eforturi de a o mentine cat mai mult. De ce? Pentru ca puterea asigura si numeroase avantaje. Puterea stabileste regulile jocului in comunitate.

A vorbi in public nu este cel mai usor lucru, mai ales pentru cei fara experienta sau fara abilitati oratorice. Nu sunt multi cei care se simt confortabil in fata maselor, vorbind cu oameni de diferite conditii, in diverse ocazii.

Dupa decembrie1989, limbajul politic a imprumutat diferiti termeni de origine engleza, folositi de politicieni si in acelasi timp de presa scrisa si audio-vizuala (de exemplu: boss, briefing, congressman, leadership, lider, lobby, miting,, speech, staff, summit,etc )

- Coman, Mihai, Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom, Iasi, 1999, pg.166

- Coord.prof.dr.Dragan Ioan, Paradigme sociologice ale comunicarii, Editura Tritonic,Bucuresti, 2002, pg.20

- Gerstle, Jacques, Comunicarea politica, Editura Institutul European, Iasi, 2002, pg.46.

- Graur , Alexandru, Lingvistica pe intelesul tuturor, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1972, pg.14

- Magureanu, Virgil, Sociologie politica, Editura Rao, Bucuresti, 2006, pg.426

- Roventa - Frumusani, Daniela, Analiza discursului.Ipoteze si ipostaze, Editura Tritonic, Bucuresti, 2004, pg.137

Surse web:

1.http://ebooks.unibuc.ro/psihologie/rascanu/2.htm

2.http://www.infopolitic.ro/index.php?page=carte3_content