Comunicare

Se spune adesea ca Belgia nu este o tara , este un compromis. Belgia a fost creata in 1830, cand provinciile catolice din Tarile de Jos care isi castigasera independenta, iesind de sub dominatia Spaniei in secolul al XVII-lea, s-au desprins de nordul calvinist. In esenta exista doua natiuni una care vorbeste flamanda, in nord, si una care vorbeste franceza, in sud.

Cele doua nu se agreeaza, mai cu seama de cand echilibrul puterii trece de la vorbitorii de limba franceza, initial imbogatiti de pe urma minelor (valonii), la flamanzii de curand imbogatiti si numeric superiori, care traiesc in Antwerpen (Anvers) oras situat pe raul Scheldt al doilea port ca marime din Europa. Pentru a complica si mai mult lucrurile, orasul Bruxelles este o enclava de limba franceza in Flandra, iar o minoritate germana traieste de-a lungul granitei cu Germania. Uneori, la Bruxelles, grupari lingvistice rivale fura, in mijlocul noptii, indicatoarele stradale scrise in limba nedorita.

Compromisul la nivel politic s-a realizat prin numirea a trei prim-ministri unul valon, unul flamand si unul belgian. Disputele parohiale sunt numeroase, insa irascibilitatea degenereaza destul de rar in manifestari violente. Avand 66 de ministri in guvern, cu diviziuni politice determinate pe criterii lingvistice, va puteti inchipui ce cosmar birocratic este capitala Belgiei. Ca si cum n-ar fi fost de ajuns, orasul Bruxelles a fost desemnat si capitala Europei; 25 % dintre locuitorii sai sunt birocrati bine platiti, din alte tari ale lumii.

Majoritatea belgienilor sunt oameni prietenosi, muncitori, caracterizati printr-o lipsa de dogmatism, opinii puternice si o dorinta cinstita de a castiga bani multi cu un minimum de efort. Belgienii au muncit din greu ca sa realizeze un vis franco-german o Europa unita , iar europenizarea lor trebuie sa fi contribuit la relativul lor anonimat, in comparatie cu alte popoare.

Cu toate acestea, Belgia, desi mica, se afla pe locul 20 in topul economiilor mondiale, cu mult inaintea unor tari precum Suedia, Austria, Turcia, Danemarca si Africa de Sud, ca sa nu mai vorbim de tigrii asiatici Hong Kong si Singapore. Productia Belgiei o egaleaza pe cea a Taiwanului, o putere in domeniul exporturilor (care are o populatie dubla). In ceea ce priveste PIB-ul pe cap de locuitor, Belgia se situeaza pe locul 14 in lume, inaintea Marii Britanii, Canadei, Australiei, Italiei, Spaniei si Olandei, ocupa locul 12 in Indexul Dezvoltarii Umane si este al saptelea mare comerciant din lume, insumand 4% din totalul exporturilor mondiale!

O mare putere industriala, Belgia este greu de evaluat in ceea ce priveste influenta sa culturala asupra Europei si asupra restului lumii. Impactul bi-culturalismului sau este diminuat de faptul ca rivalitatea intensa tinde sa neutralizeze efectul ambelor parti. Nu exista un profil cultural national unic al Belgiei.

Demonstrati-le ca sunteti constienti de faptul ca flamanzii nu sunt olandezi, iar valonii nu sunt francezi. Principala diferenta intre cele doua grupuri este problema luarii deciziilor pe baza de consens versus stilul ierarhic, asadar va trebui sa va adaptati modul de abordare in consecinta.

Belgienii de ambele convingeri vor cauta in voi anumite calitati: pragmatism, orientare spre profit, flexibilitate, disponibilitate pentru compromis, capacitatea de a respecta integritatea si creativitatea unei tari mici. Belgienii sunt profund europeni si asteapta de la voi sa impartasiti o doza din entuziasmul lor fata de Europa (daca veniti dintr-o tara a Uniunii Europene).

FRANTA

In politica, dar si in afaceri, francezilor le place sa fie independenti (uneori nonconformisti) si le pot parea frustranti americanilor, japonezilor si deopotriva europenilor.

Francezii traiesc intr-o lume a lor, care are drept centru Franta. Sunt cufundati in propria lor istorie si tind sa creada ca Franta a stabilit regulile unor notiuni ca: democratie, justitie, guvern si sisteme legale, strategie militara, filosofie, stiinta, agricultura, vinicultura, specialitati culinare si viata de societate in general. Alte popoare au reguli diferite si au multe de invatat pana sa ajunga sa procedeze corect.

Francezii nu stiu practic nimic despre multe alte tari, deoarece sistemul lor de educatie ii invata putine despre istoria sau geografia popoarelor mici sau care au apartinut altor imperii decat al lor.

Atitudinea lor generala fata de straini este destul de placuta, nici pozitiva, nici negativa. Ei vor face afaceri cu tine daca ai un produs bun sau in cazul in care cumperi ceva, insa vor avea la inceput o atitudine oarecum condescendenta. Daca nu vorbesti franceza si pari sa fii anglofon, pentru ei nu e de bun augur.

Nu te considera egalul lor. Poti sa fii mai bun sau mai slab, dar esti diferit. Francezii, ca si japonezii, considera ca sunt unici si nu se asteapta sa fii vreodata in stare sa te conformezi in totalitate standardelor lor. Ce mod de abordare ar trebui sa adopti cand tratezi cu francezii? Ar fi bine sa te galicizezi intr-o oarecare masura, adica sa devii mai vorbaret, mai inventiv si mai vehement? Sau ar trebui sa-ti pastrezi atitudinea impasibila si cinstita, cu riscul de a parea de lemn sau a nu reusi sa comunici?

Pentru a obtine ceea ce e mai bun din negocierea cu francezii, trebuie sa le studiezi psihologia si tacticile aplicate in tranzactiile comerciale. Ei abordeaza procesul de negociere intr-o maniera pur franceza, care include urmatoarele caracteristici:

Ei se prezinta la intalniri intr-o tinuta oficiala, acestea fiind pentru ei niste ocazii oficiale.

Se folosesc numele de familie si introducerile ceremonioase, iar ocuparea locurilor se face ierarhic.