Negocierea este o practica uzuala si apare in situatii variate, chiar in imediata noastra apropiere. Adesea oamenii participa la negociere fara ca macar sa realizeze acest lucru. In schimb, daca ar fi invitati sa se angajeze in mod formal intr-un asemenea demers este posibil sa manifeste reticenta. Reactia lor depinde adesea dintr- o neintelegere a procesului de negociere.
Negocierea reprezinta un tip de interactiune umana in care partenerii sunt interdependenti dar in acelasi timp sunt separati prin interese divergente in anumite probleme.
1.1 Aspectele definitorii ale negocierii
Negocierea reprezinta procesul prin care doua sau mai multe parti intre care exista interdependenta dar si divergente opteaza in mod voluntar pentru conlucrare in vederea ajungerii la un acord reciproc avantajos.
Din enuntul de mai sus se desprind cateva aspecte definitorii si anume: partile angajate in negociere, interdependenta lor, divergentele dintre ele, conlucrarea lor pentru solutionarea problemei comune si acordul reciproc avantajos.
1.1.1 Partile angajate in negociere
Partile la o negociere pot fi negociatori individuali sau echipe de negociere. In functie de numarul partilor, negocierea poate fi:
bilaterala, cand se desfasoara intre doua parti, fie negociatori individuali, fie echipe de negociere.
multilaterala -sau in grup - cand sunt mai mult de doua parti distincte care participa la negociere.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
