Comertul romanesc cu amanuntul se afla intr-o perioada de transformari, nu intotdeauna pozitive, care i-au modificat trasaturile. Printre cele pozitive se pot mentiona : aparitia si extinderea proprietatii private , prezenta unor firme straine, imbunatatirea tehnologiilor comerciale, dezvoltarea unor metode moderne de vanzare etc. intre cele negative se pot include : lipsa unui cadru legislativ corespunzator si neaplicarea normelor existente, pregatirea deficitara a intreprinzatorilor din domeniu si a personalului angajat, dezvoltarea haotica a sectorului etc.
Intrarea in tara noastra a unor mari grupuri comerciale dovedesc atractivitatea pietei romanesti in plus, acestea au reprezentat modele pentru intreprinzatorii romani.
Comertul cu amanuntul a cunoscut, dupa anul 1989, profunde mutatii care au dus la schimbari in ceea ce priveste numarul si profilul unitatilor comerciale, metodele de vanzare, metodele de management, design-ul magazinelor etc. Din pacate, nu toate aceste mutatii au fost benefice. Insa, probabil cea mai importanta schimbare a fost introducerea proprietatii private si in acest sector, fapt care a dat intreprinzatorilor posibilitatea unei initiative largite.
Mediul extern in care functioneaza intreprinderile de comert cu amanuntul
Acesta cuprinde doua componente majore: micromediul-cu care intreprinderea are legaturi directe,de multe ori reciproce, impuse de necesitatea realizarii obiectului sau de activitate si macromediul -cu care relatiile sunt indirecte, de multe ori doar intreprinderea suferind influenta acestuia.
Micromediul contine furnizorii de marfuri, prestatorii de servicii, funizorii de forta de munca, clientii, concurentii si organismele publice.
Relatiile dintre intreprinderile de comert si furnizorii de marfuri au devenit libere, desfasurate pe principiile economiei de piata.
Desi contractul, ca instrument juridic de reglementare a acestor relatii este utilizat de multe firme, majoritatea tranzactiilor au la baza doar comenzile.
Daca marile suprafete comerciale au relatii directe cu producatorii, micii comercianti recurg tot mai mult la diverse firme de distributie, care apar ca intermediari, pentru a realiza activitatea de aprovizionare.
O situatie aparte o constituie sistemul bancar, care de cele mai multe ori se considera un veritabil stapan al banilor clientilor lor. In plus, desi majoritatea populatiei active ocupate dispune de carduri bancare, acestea sunt cel mai adesea utilizate doar pentru retragerea de numerar, deoarece bancile asteapta ca doar comerciantii sa faca demersurile necesare pentru introducerea acestor instrumente de plata in tranzactiile comerciale.
Chiar daca clientul ar trebui sa fie in centrul preocuparilor intreprinderilor, chiar daca este cunoscuta sintagma "clientul este rege", in realitate lucrurile sunt departe de acest principiu, acesta fiind perceput doar ca un accesoriu in activitatea comerciala a multor firme romanesti. Situatia provine atat din lipsa de pregatire si de cunostinte a patronilor, cat si din folosirea pe post de vanzator a unor persoane fara calificarea necesara.
Astfel, probabil ca nu s-ar mai intalni personal comercial care in timpul programului de lucru citeste presa, completeaza rebusuri, este neingrijit imbracat, nu foloseste un limbaj adecvat, nu cunoaste marfa pe care trebuie sa o vanda etc. La aceasta situatie s-a ajuns si pe fondul lipsei de reactie a majoritatii clientilor romani, care nu-si cunosc drepturile si interesele si care care nu intreprind nici cele mai elementare masuri pentru remedierea acestor aspecte. Schimbarea a venit doar prin intrarea in tara noastra a unor mari grupuri comerciale, care au impus politici stricte in ceea ce priveste relatiile vanzator-client.
Concurenta reala a inceput sa se manifeste pe piata odata cu implantarea firmelor straine importante in Romania, care au dus in tara noastra practicile si politicile comerciale intalnite in lumea civilizata.Abia in astfel de firme nu s-au mai gasit anunturi de genul "marfa vanduta nu se mai primeste inapoi", "nu atingeti marfa"etc.
Relatiile intreprinderilor romanesti cu organismele publice sunt probabil cele mai deficitare. Acestea din urma, vad in intreprinderi doar simpli contribuabili, care de cele mai multe ori sunt presupusi a fi contravenienti sau chiar infractori, institutiile administratiei publice din Romania nu desfasoara nici un fel de activitate de instruire si consiliere.
In categoria componentelor macromediului se includ urmatoarele elemente: mediul demografic, mediul cultural, mediul economic, mediul institutional-legislativ, mediul tehnologic si mediul natural.
Mediul demografic a cunoscut o serie de schimbari care au o influenta considerabila asupra comertului, printre care: reducerea absoluta a populatiei, scaderea numarului mediu de membri ai unei familii, cresterea sperantei de viata, cresterea numarului de persoane singure, cresterea nivelului de educatie, imbunatatirea confortului cotidian etc.
'A vinde cu succes in comertul cu amanuntul', autor Dinu Vasile, Buzau, Ed. Alpha, 2002(curs)
'Marketing-Editia a II-a revizuita si adaugita', autor coordinator Balaure Virgil, Ed. Uranus, 2002(curs)
'Bazele Comertului', autori Patriche Dumitru, Stanescu Ion, Grigorescu Mihai, Felea Mihai, Toma Sorin, Popescu Nela(curs)
'Dezvoltarea comertului electronic in conditiile globalizarii', autor Felea Mihai(articol din Amfiteatrul Economic, 2005)
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
