Vitamine

Vitaminele sunt compuși organici găsiți în cantități mici în produsele alimentare și pe care organismul nu le poate sintetiza. Sunt indispensabile pentru desfășurarea normală a multor procese metabolice în organismul uman printre care asimilarea și utilizarea substanțelor alimentare, procese de creștere și refacere a celulelor și țesuturilor organismului.

Cele mai multe vitamine sunt aduse printr-o dietă bogată în fructe și legume. În general fructele care sunt colorate sunt mai bogate în vitamine.

Vitamiele se împart în două grupe: vitamine solubile în apă(hidrosolubile) și vitamine solubile în grăsimi (liposolubile).

Vitaminele hidrosolubile

Intervin îndeosebi în reacțiile ce eliberează energie.

1.Vitamina B₁ sau tiamina - are rol central în metabolismul glucidic, insuficiența aportului afectând activitatea sistemului nervos central și a celui periferic. Pe măsură ce deficiența progresează, sindromul neurologic se întregește cu tulburări cardio-vasculare, digestive, astenie.

Deficența cronică de tiamină conduce la simptome neurologice mai importante incluzând ataxia, confuzia mentală și pierderea coordonării ochilor. O deficiență majoră de vitamină B₁ este boala beriberi, ca rezultat al unei diete bogate în carbohidrați și deficitară în tiamină.

Tiamina este indispensabilă în utilizarea glucidelor de către organism, cu cât se consumă o cantitate mai mare de glucide, cu atât este necesară o cantitate mai mare de tiamină.

Datorită relației care există între intensitatea metabolismului energetic și nevoia de tiamnină s-a convenit ca necesarul de vitamină B₁ să se exprime în mg la 1000 kcal. Se recomandă un aport de 0,40 mg pentru 1000 kcal.

În alimentația popoarelor europene, principalele surse de tiamină sunt pâinea și cartofii. Conținutul de tiamină al pâinii depinde de gradul său de extracție, astfel cu cât extracția este mai mică cu atât continutul de vitamină B₁ este mai mic. Pâinea intergală conține 0,25 mg vitamină B₁ iar cea albă 0,11 mg vitamină B₁ la 100 g produs.

În produsele animale tiamina se găsește sub forma unor compuși cu fosfor. Conținutul în tiamină al organelor interne ale animalelor este mai mare decât al mușchilor.

Forma structurală a vitaminei B₁:

2. Vitamina B₂ (riboflavina) - intervine în reacțiile de oxidare la nivelul celulelor tuturor țesuturilor, intrând în structura enzimelor flavinice în calitate de coenzimă. Sistemele enzimatice care conțin riboflavină participă la diverse procese metabolice și în special la metabolismul glucidic, glucoza și galactoza sunt absorbite rapid numai în prezența riboflavinei.. Participă, de asemenea, la metabolismul lipidic și cel al aminoacizilor.

Vitamina B₂ are un rol important în sinteza moleculei de hemoglobină, participând la introducerea fierului în ciclul porfirinic. Intervine și în procesul de creștere a animalelor tinere și are rol important în mecanismul vederii alături de vitamina A sau singură.

Simptomele asociate cu deficiența de vitamină B₂ inglud glosite, seboree, stomatite angulare, chelioză, fotofobie.

Surse alimentare de vitamină B₂: drojdia de bere, ficatul, carnea, brânza, lapte și produse lactate acide, vegetale frunzoase.

Se recomandă 1-1,5 mg vitamină B₂/zi.

Formula structurală:

3. Vitamina B₃ (niacina) sau PP există sub formă de acid nicotinic și nicotinamidă.

Intră în structura unor enzime de oxidoreducere ce intervin în numeroase procese din organism. Sub formă de NAD⁺ (nicotinamid-adenin dinucleoid) sau NADP⁺ (nicotinamid-adenin dinucleotid fosfat), nicotinamida ia parte la metabolismele glucidelor, lipidelor și proteinelor, ocupând o poziție centrală în respirația tisulară.

Ea este necesară pentru buna funcționare a tuturor organelor și țesuturilor, îndeosebi a sistemului nervos, a tubului digestiv, a țesutului cutanat.

Absența ei în alimentație provoacă boala cunoscută sub denumirea de pelagră din care cauză este denumită și vitamina antipelagroasă.

Niacina se găsește în cărnurile slabe, ficat, arahide, drojdie de bere, legume, semințe, lapte, pește, nuci etc.

Se recomandă un aport de 6,6 mg echivalenți de niacină pentru 1000 kcal ale rației zilnice.

Structura niacinei:

1. Segal Rodica, Principiile nutriției, Editura Academica, Galați, 2002;

2. Karlson P., Manual de biochimie, Editura Medicală, București, 1967;

3. Banu Constantin, Alimentație pentru sănătate, Editura ASAB, București, 2009.