Una dintre necesitatile vitale ale fiintei umane din toate timpurile a fost ca, pe langa asigurarea hranei, sa-si procure si materialele necesare confectionarii imbracamintei. In acest scop, ca si in alte cazuri, omul s-a adresat naturii. Prin incercari, timp de mii si mii de ani, el a reusit sa identifice diferite materiale adecvate acestui tel si sa elaboreze tehnologiile necesesare prelucrarii lor.
Astfel au intrat in circuitul economic o serie de produse naturale ca blanurile, lana, inul, canepa, bumbacul, etc.
care din timpul faraonilor si pana la inceputul acestui veac au asigurat in proportie de suta la suta necesitatile de imbracaminte ale umanitatii. In toata aceasta perioada, progresele s-au referit la elaborarea unor tehnologii perfectionate de prelucrare care au permis ca din aceste materii prime naturale sa se obtina cantitati tot mai mari de imbracaminte cu calitati din ce in ce mai bune, precum si alte articole de decoratii interioare, funii, odgoane, etc.
Un eveniment important in aceasta perioada l-a constituit introducerea in Europa a matasei din China, fapt care a generat ideea de a se incerca imitarea ei pe cale artificiala, idee ce a fost realizata industrial la sfarsitul secolului al XIX-lea de catre Hilaire de Chardonet. Acesta a patentat in 1885 procedeul de producere a matasii ce-i poarta numele, prin filtrarea nitrocelulozei urmata de denitrare.
Fibrele artificiale si sintetice, reunite sub numele generic de fibre chimice, au devenit astfel alaturi de fibrele naturale, o baza importanta de materii prime textile.
Daca pana la inceputul acestui secol necesitatile de imbracaminte erau satisfacute in totalitate de produsele naturale, la sfarsitul secolului 70% din aceste necesitati vor fi satisfacute de fibrele chimice.
O ramura mai recenta a fibrelor chimice care s-a dezvoltat in ultimi 40 de ani intr-un ritm extraordinar o reprezinta fibrele sintetice. Acest fibre sunt rodul dezvoltari uneia dintre cele mai moderne ramuri ale chimiei: chimia polimerilor. Sintetizarea lor a fost posibila doar atunci cand cercetarea a relevat caracteristicile necesare unui polimer fiabil: sa fie filiform (adica fara ramificari sau reticuli ai catenelor); sa aiba o masa moleculara potrivita, sa poata fi orientat si cristalizat; sa fie solubil in solventi sau sa se topeasca fara descompunere.
Odata cu aparitia unor noi tipuri de fibre sintetice, la procedeele de filare cunoscute s-au adaugat altele noi: filarea din topitura si, mai recent, filarea din suspensie, filarea din semitopitura etc.
Fibre preparate prin policondensare; Fibre preparate prin polimerizare radicala; Fibre preparate prin polimerizare ionica; Fibre preparate prin alte procedee. Cele mai cunoscute fibre preparate prin policondensare sunt fibrele poliamidice, fibrele poliesterice si fibrele poliuretanice.
Dintre fibrele poliamidice cele mai utilizate sunt Nylonul 6, 6 si Nylonul 6. Nylonul 6, 6 se numeste asa deoarece materiile prime ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
