INTRODUCERE
Internetul de-a lungul evolutiei sale, a trecut prin mai multe etape. La început, a fost o retea militarÎ, creata de US DoD (Department of Defence - Ministerul Apararii Statelor Unite). Ideea de la care s-a pornit a fost aceea de a introduce un grad ridicat de redundanta, astfel încât distrugerea unei parti a retelei sa nu afecteze functionarea restului retelei. Perioada urmÎtoare a apartinut comunitatii stiintifice si academice. Oamenii de stiinta au folosit reteaua pentru a comunica între ei, pentru a distribui informatii, pentru a face cunoscute rezultatele cercetÎrii. Etapa actuala este cea a utilizarii publice a Internetului, pe baze comerciale.
Dintre toate serviciile Internetului, posta electronica este cea mai simpla si cea mai raspândita. Trebuie spus aici ca posta electronica nu este apanajul exclusiv al Internetului: exista retele locale sau de arie larga private care dispun de sisteme de mesagerie electronica. De asemenea, majoritatea BBS-urilor permit utilizatorilor proprii sa corespondeze între ei. Din perspectiva utilizatorului, folosirea acestor sisteme este similara cu utilizarea sistemului e-mail din Internet, exceptând modul de formare a adreselor si, desigur, faptul ca în aceste sisteme nu se poate comunicÎ decât în cadrul organizatiei respective. Dar expansiunea Internetului este foarte rapida si majoritatea acestor sisteme sunt deja conectate la Reteaua Globala.
Multi dintre noi folosim cu dezinvoltura posta electronica in fiecare zi. Exista însa multi care înca nu au avut posibilitatea, interesul sau poate curajul sa-i cunoasca avantajele. Cert este ca, în scurt timp, e-mail-ul va deveni un instrument indispensabil pentru oricine.
În multe privinte, functionarea postei electronice se aseamana cu serviciile postale obsnuite. Analogia este extrem de expresiva. În general, fiecare dintre noi suntem clientii unui anumit oficiu postal, de regula cel mai apropiat de locuinta. Fiecare dintre noi avem o cutie postala acasa si/sau o casuta postala la oficiul postal, identificate printr-o adresa. Oficiul postal deserveste o anumita zona, strict delimitata, deci un numar bine precizat de adrese.
În cazul postei electronice, rolul oficiului postal este jucat de un calculator care ruleaza un program numit server de e-mail(Ex: yahoo.comm). Suntem clientii acestui server daca dispunem de un cont pe acest server. Aceasta implica faptul ca avem o adresa e-mail prin care putem fi identificati si un spatiu de stocare unde sunt memorate mesajele (mailbox-cutie postala).
Un oficiu postal are doua interfete: una spre clientii sai (corespunzatori adreselor care-i sunt arondate) si una spre ansamblul sistemului postal. Prima interfata implica distribuirea corespondentei sosite spre clientii oficiului si preluarea corespondentei acestora în vederea expedierii. A doua interfata o reprezinta relatia directa sau indirecta cu celelalte oficii postale.
În mod analog, serverul de e-mail dispune de doua protocoale diferite, corespunzatoare acestor interfete. Astfel, comunicarea cu clientii se face, în marea majoritate a cazurilor, prin protocolul POP3 (Post Office Protocol 3), care asigura distribuirea mesajelor receptionate catre clientii proprii carora le sunt destinate si preluarea mesajelor expediate de acestia. Interfata cu alte servere de e-mail din Internet se face prin protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol), prin care serverul receptioneaza si expediaza corespondenta clientilor sai în si din Reteaua Globala.
De regula, utilizatorul are de-a face cu un singur server de e-mail (altfel spus: serverul POP3 si serverul SMTP ruleaza pe aceeasi masina). Este însa posibil ca expedierea sa se faca printr-un alt server SMTP. Analogia cu posta obisnuita este evidenta: nu suntem obligati sa trimitem scrisorile prin intermediul oficiului postal caruia îi suntem clienti. Le putem expedia de oriunde, dar le putem primi doar acasa.
UNIVERSITATEA AUREL VLAICU DIN ARAD
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
