Criptarea simetrică

Introducere

Societatea umană cunoaşte în momentul de faţă una din cele mai profunde transformări din întreaga ei existenţă şi anume transferarea activităţilor obişnuite în alt spaţiu, aşa numitul Cyberspace, care înlătură frontierele, noţiunea de distanţă şi aduce flexibilitate ,rapiditate şi eficienţă. Astăzi putem vorbi de accesul la distanţă a resurselor informaţionale,de contracte încheiate între persoane care nu se cunosc faţă în faţă, sisteme electronice de plăti , sisteme de transfer de fonduri şi de comerţ electronic prin reţele etc. Toate aceste servicii şi încă alte sute de acest fel, au început să fie o realitate a celui mai mare şi mai impresionant mediu de comunicaţii între oameni care a devenit Internet-ul. Internetul este o structură complexă de reţele de calculatoare , la care se pot conecta un numãr mare şi uneori necontrolat de calculatoare. Complexitatea arhitecturalã şi distribuţia topologicã a reţelelor conduc la o mãrire necontrolatã a mulţimii utilizatorilor cu acces nemijlocit la resursele reţelei - fişiere, baze de date, rutere etc. de aceea putem vorbi de o vulnerabilitate a reţelelor ce se manifestã pe variate planuri. De aceea un aspect crucial al reţelelor de calculatoare, în special al comunicaţilor pe Internet, îl constituie securitatea informaţiilor. Apare deci necesitatea identificării utilizatorilor situaţi la mari distanţe şi de asemenea nevoia de securitate şi de autenticitate, la toate nivelele arhitecturale ale retelelor. La nivel înalt, utilizatorii vor sã se asigure cã posta electronicã, de exemplu, soseşte chiar de la persoana care pretinde a fi expeditorul. Uneori utilizatorii, mai ales când acţioneazã în numele unor firme, doresc asigurarea caracterului confidential al mesajelor transmise. În tranzacţiile financiare, alãturi de autenticitate si confidenţialitate, un loc de mare importanţã îl are şi integritatea mesajelor, ceea ce înseamnã cã mesajul recepţionat nu a fost alterat în timpul tranziţiei prin retea. În tranzacţiile de afaceri este foarte important ca odatã recepţionatã o comandã, aceasta sã fie nu numai autenticã, cu continut nemodificat, dar sã nu existe posibilitatea ca expeditorul sã nu o mai recunoascã, adicã sã se respecte proprietatea de nerepudiere.

Din problemele menţionate de asigurare a securităţii informaţiei se poate de evidenţiat şi problema de transfer instant de fişiere şi mesaje în sisteme distribuite de informaţii cu asigurarea securităţii. În scopul rezolvării acestei probleme în lucrarea dată se analizează sistemele criptografice existente şi se propune un sistem criptografic hibrid care crează canale criptografiate de comunicaţie şi implementează o infrastructură locală(autonomă) de certificate digitale necesare protocolului de autentificare a entităţilor şi schimbu lui cheilor de criptare.

Sisteme criptografice

Criptografia este un set de standarde şi protocoale pentru codificarea datelor şi mesajelor, astfel încât acestea să poată fi stocate şi transmise mai sigur. Ea stă la baza multor servicii şi mecanisme de securitate folosite în INTERNET, folosind metode matematice pentru transformarea datelor, în intenţia de a ascunde conţinutul lor sau de a le proteja împotriva modificării. Criptografia vă ajută să aveţi comunicaţii mai sigure, chiar şi atunci cînd mediul de transmitere (de exemplu, Internetul) nu este de încredere. De asemenea, se poate utiliza pentru criptarea fişierelor sensibile, astfel ca probabilitatea de a fi înţelese de intruşi să fie mai mică. Criptografia poate fi utilizată pentru a contribui la asigurarea integrităţii datelor, precum şi la menţinerea lor ca secrete. Criptografia vă ajută să verificaţi originea datelor şi a mesajelor prin utilizarea semnăturilor digitale şi a certificatelor. Cînd utilizaţi metode criptografice, cheile criptografice trebuie să rămână secrete. Algoritmii, dimensiunea cheilor şi formatele de fişiere pot fi făcute publice fără a compromite securitatea.

Scopul de bază al criptografiei

Din cele expuse mai sus se poate de evidenţiat următoarele cerinţe faţă de criptografia modernă:

1. Confidenţialitate – asigurarea ca nimeni nu poate citi mesajul cu exceptia destinatarului.

2. Integritatea datelor – realizează protejarea datelor la alterare sau manipularea de către persoane neautorizate. Prin manipularea datelor înţelegem procese cum ar fi inserţii, întârzieri sau substituiri.

3. Autentificarea – presupune posibilitatea de identificare a sursei informaţiei şi a entităţii (o persoană, un terminal de computer, o carte de credit).

4. Non-repudierea – care previne negarea unor angajamente sau acţiuni anterioare.

Deci criptografia trebuie să acopere în mod corespunzător aceste patru direcţii atît în teorie cît şi în practică. Ea trebuie să prevină şi să detecteze furtul şi alte acţiuni ilegale, fiind doar una din tehnicile de asigurare a securităţii informaţiei.