Analiza financiara a intreprinderii are ca scop determinarea "performantei" intreprinderii la un moment dat (de regula, la incheierea unui exercitiu financiar). Pentru realizarea acestui scop sunt utilizate doua instrumente contabile: bilantul si contul de profit si pierderi.
Bilantul sintetizeaza starea patrimoniala a intreprinderii la un moment dat si descrie separat elementele de Activ (A) si Pasiv (P). Activul se compune din bunurile detinute de intreprindere si creantele acesteia, iar Pasivul cuprinde capitalurile proprii si datoriile contractate de intreprindere si nerambursate inca.Diferenta dintre A si P se numeste "situatie neta" a intreprinderii (averea actionarilor sau activul neangajat in datorii). Situatia neta (SN) poate fi pozitiva, caz in care reflecta o gestiune economica sanatoasa (o crestere a bogatiei intreprinderii), sau negativa, aratand o depasire a activului de catre datorii (situatie falimentara).
Bilantul reflecta echilibrul financiar al intreprinderii la un moment dat. Fiecare element al A reprezinta o "alocare" de fonduri banesti, fiind structurate dupa gradul lor de lichiditate (posibilitatea de a fi transformate in bani). Astfel, imobilizarile necorporale (brevete, licente, studii, marci de fabrica si alte drepturi de autor) sunt cele mai putin lichide; imobilizarile corporale (terenuri, cladiri, utilaje etc.) au o lichiditate superioara activelor necorporale, iar imobilizarile financiare (titluri de participatie, imprumuturi pe termen lung) sunt cele mai lichide. Datorita rotatiei relativ lente a capitalurilor investite in astfel de active ele se numesc si "alocari permanente" (stabile). Activul cuprinde apoi activele circulante (stocuri, creante, disponibilitati), mult mai lichide decat imobilizarile, numite si "alocari temporare", la care recuperarea capitalurilor investite se face la incheierea exercitiului.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
