Ca factor ecologic, apa alaturi de lumina si caldura contribuie la repartizarea vegetatiei forestiere, determinand zonarea altitudinala si latitudinala a acesteia. Pe langa rolul ecologic, apa prezinta si o deosebita importanta fiziologica. In corpul plantelor proportia apei difera in functie de o serie de factori: varsta, specia, organul plantei, perioada din an. In varfurile vegetative si in tesuturile meristematice unde activitatea vitala este accentuata, continutul in apa poate ajunge la 80-95 % din greutatea uscata.
Frunzele arborilor contin 79-82 % apa, tulpinile 40-55 %, iar semintele oleaginoase 8-12 %. In decursul unui an, continutul in apa al diferitelor plante lemnoase este variabil.Activitatea fiziologica a plantei este in stransa legatura cu continutul de apa din celulele lor. Mentinerea starii de turgescenta a celulelor este determinata de prezenta unei cantitati mari de apa in sucul celular. In aceasta stare, procesele fiziologice se desfasoara cu intensitate ridicata, pe cand in organele si tesuturile cu o cantitate de apa mai scazuta, activitatea fiziologica este redusa (seminte). Pe masura ce cantitatea de apa in aceste organe creste, procesele lor fiziologice se activeaza.Rolul fiziologic al apei este determinat de proprietatile sale fizice. Prin calduraspecifica ridicata si conductibilitatea termica mare, apa intervine in stabilizarea temperaturii corpului plantelor, iar prin tensiunea superficiala ridicata, faciliteaza fenomenele de absorbtie si de conducere a solutiilor prin tesuturi si organe. Prezenta apei in toate celulele, ca faza continua a sistemului coloidal protoplasmatic, mentine unitatea functionala a intregii plante, mentinand totodata si
legatura dintre planta si mediul inconjurator. Regimul de apa al plantelor sau schimbul de apa, prezinta trei laturi: absorbtia apei, circulatia apei in corpul plantei si eliminarea apei in mediul extern. Aceste procese determina in planta bilantul de apa, prin care se intelege relatia intre cantitatea de apa
absorbita de planta si cea pe care o consuma in aceeasi perioada de timp. Pentru mentinerea unui bilant de apa normal, este necesar ca pierderea apei sa fie compensata de absorbtia ei prin radacini. In anumite perioade intre cantitatea de apa absorbita si cea pierduta se creeaza un dezechilibru. Daca cantitatea de apa pierduta o intrece cu mult pe cea procurata prin absorbtie, apare in tesuturi un deficit de apa.
In conditii normale de vegetatie, la plantele lemnoase absorbtia si transpiratia diurna se vor inscrie in curbe asemanatoare, Uneori, in timpul zilei absorbtia ramane in urma transpiratiei, creandu-se un oarecare deficit, care se compenseaza total in timpul noptii. Aceasta ramanere in urma a absorbtiei este determinata de rezistenta ce o opune la trecerea apei, protoplasma celulelor vii ale radacinii. In acelasi timp, relatiile dintre
cantitatea de apa procurata de plante si cea pe care o consuma si o elimina sunt determinate de unii factori de mediu.
Adaptarea plantelor fata de un anumit mod de aprovizionare cu apa s-a realizat intr-o perioada indelungata in decursul evolutiei lor. Plantele lemnoase eu un tesut conducator bine format, tesuturi protectoare pentru apararea partilor aeriene de pierderi exagerate de apa si un sistem radicelar bine
dezvoltat. Organul principal pentru absorbtia apei din sol de catre plantele lemnoase este radacina. Sistemul radicelar prezinta anumite particularitati anatomo-morfologice si fiziologice care determina functia de absorbtie a apei din sol. Functia de absorbtie nu este indeplinita de intregul sistem radicelar, ci de regiunile tinere ale acesteia si in mod special de perii absorbanti. Regiunea pilifera este localizata deasupra zonei de crestere a radacinii. In aceasta zona, aproape fiecare celula a rizodermei se transforma intr-un perisor absorbant. Membrana externa a perisorului este formata din caloza, iar la exterior prezinta un strat de natura pectica. Acest strat extern se gelifica usor si astfel se
realizeaza un contact intim cu particulele solului. In interiorul parului absorbant se gaseste protoplasma si o vacuola mare bogata in sucul celular. Nucleul este situat in varful perisorului absorbant.
La majoritate a speciilor forestiere, rolul principal in absorbtie nu poate fi atribuit perisorilor absorbanti, deoarece acestia au o durata de viata scurta sau lipsesc. In aceste cazuri un rol deosebit in absorbtie il au hifele unor ciuperci care formeaza micorize. Hifele au o durata de viata mult mai lunga si maresc mult suprafata de absorbtie. Micorizele ectotrofe sunt considerate ca avand un rol principal in absorbtia apei si a sarurilor minerale la plantele din familiile Betulaceae si Fagaceae.
Viteza si caracterul absorbtiei apei de catre radacini depinde de o serie de factori: apa din sol si accesibilitatea ei pentru plante, concentratia solutiei solului,aeratia si temperatura solului.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
