Rădăcină

Rădăcina

Rădăcina este un organ vegetativ cu rol de fixare a plantei şi absorbţie a apei cu sărurile minerale, pe cale apoplastică şi simplastică. Rolul de absorbţie este influenţat atât de factori interni (specia, vârsta plantei, respiraţia, transpiraţia, fotosinteza şi secreţiile radiculare) şi externi (umiditatea solului şi concentraţia soluţiei acestuia, temperatura, pH, prezenţa oxigenului, a bioxidului de carbon, interacţiunea ionilor din soluţia solului)(Burzo I., Chirilă C., 1998). Acest organ nu are noduri şi internoduri şi nici muguri (decât cu totul excepţional). El provine din rădăcinile embrionului (rădăcina embrionară) sau se formează pe alte organe (rădăcină adventivă).

Tipuri morfologice de rădăcini:

- Rădăcini pivotante: au axul principal mult mai gros decât ramificaţiile acestuia. De cele mai multe ori au aspect de ţăruş. Se întâlnesc la tătăneasă (Symphytum officinale), la morcovul sălbatic (Daucus carota ssp.carota), etc.

rădăcină pivotantă

- Rădăcini fasciculate: rădăcini subţiri şi numeroase. Se întâlnesc la graminee, ca de exemplu la mohor (Setaria pumila), la iarba vântului (Apera spica-venti).

După felul cum cresc rădăcinile se împart în: rădăcini de profunzime, ca la volbură (Convulvului arvensis), rădăcini trasante, puţin adânci, ca la mohorul verde (Setaraia viridis), rădăcini cu creştere mixtă, ca la pălămidă (Cirsium arvense).

rădăcină fasciculată

Rădăcinile buruienilor, chiar dacă nu sunt prea adânci sau prea extinse pe orizontală, explorează un volum mare de sol, fapt ce le conferă o mare putere de concurare a plantelor de cultură. Astfel, rădăcina de albăstriţă (Centaurea cyanus) nu depăşeşte adâncimea de 60-70 cm, dar explorează circa 0,1 m3 de sol datorită ramificaţiilor sale numeroase. De aceea, o îmburuienare medie de 4-6 plante de albăstriţă /m2 determină împânzirea cu rădăcinile acestei buruieni a unui volum de circa 0,5 m3 de sol din fiecare m2 de suprafaţă cultivată. O altă buruiană, cornaciul (Xantium italicum), poate explora solul pe o rază de 1,5-2 m de la axul tulpinii şi pe o adâncime de 1-1,2 m.

În literatura de specialitate se apreciază că sistemul subpământean al plantelor întrece, ca suprafaţă, pe cel aerian de 5-15 ori (Ciobanu I., 1971)

În afară de tipurile morfologice de mai sus, se mai întâlnesc rădăcinile metamorfozate, dintre care se amintesc:

- rădăcini cu muguri din care se vor forma tulpini aeriene numite drajoni şi care contribuie la extinderea tufelor respective. Astfel de rădăcini au Convulvulus arvensis, Cirsium arvense, Sonchus arvensis, Cardaria draba. Aceste rădăcini se găsesc, de regulă, mult sub nivelul stratului arabil şi au o dispunere etajată.

rădăcină cu muguri

- rădăcini cu nodozităţi întâlnite la leguminoase. Aceste nodozităţi reprezintă formaţiuni aflate pe ramificaţiile radiculare formate prin proliferarea celulelor sub influenţa unor bacterii fixatoare de azot, din genul Rhizobium, care trăiesc în simbioză cu rădăcinile respective. Se găsesc la speciile de măzăriche (Vicia striata, Vicia villosa), la lintea galbenă (Lathyrus aphaca).