Celula - Unitatea structurală și funcțională a lumii vii

INTRODUCERE

Cu 300 de ani in urma, englezul Robert Hooke(1665) a privit la un microscop rudimentar o sectiune printr-o bucata de pluta si a observat niste camarute separate prin pereti rigizi. Acestea au primit numele de celule (lat. cella - camera)

Mult mai tarziu O data cu perfectionarea microscopului optic a devenit posibil studiul componentelor celulare: membrana, citoplasma, nucleul, cloroplaslelc, vacuolele ele. (lig. 2 si 3).

Structura celulei cu o parle restransa a componentelor ei a fost descrisa mai intai, la plante (M. Schleiden - 1838) si apoi, la animale (T. Schwann -1839). Putin mai tarziu a luat nastere teoria celulara care sustine, in princi?pal, ca toate plantele si animalele sunt alcatuite din celule nucleatc.

Descoperirea microscopului electronic a extins campul cercetarilor asupra componentelor celulare pana la dimensiunea macromoleculetor (de ordinul nanomctrilor - 1 nm = 10 ' m). La nivelul structurilor electronice se verifica ideea unitatii materiei vii, intrucat dispar, in marea lor majoritate, deosebirile dintre celulele diferitelor organisme.

in conceptia actuala, celula este unitatea biologica structurala si functionala a materiei vii. Ea intra in componenta tuturor organismelor, fiind cea mai mica unitate vie capabila sa se multiplice.

Celula apare ca un ansamblu de parti diferite care se gasesc intr-o stransa corelatie si interactiune, formand un lot unitar. Ea este un sistem deschis, aflat intr-un permanent schimb de materie si energie cu mediul.

Celulele, fie ca au o existenta individuala, fie ca fac parte din organizarea unui individ pluricelular, au, in general, toate caracteristicile vietii. Ele manifesta functii neintalnite in sistemele nevii ale materiei si anume:

- pot conserva mediul intern pe baza acumularii si transformarii materiei si a energiei;

- sintetizeaza compusi proprii dupa reguli precise (un anumit cod);

- au capacitate de refacere si autoreproducerc;

- mnnifesta reactii adaptative fata de conditiile variabile ale mediului.

Forma celulelor, r-'orma celulelor difera in functie de rolul pe care il indeplinesc. Ea este mai putin variata la plante decat la animale. Celulele pot fi: sferice, ovale, cubice, cilindrice, prismatice, poliedrice, stelate, fusiforme etc. (fig. 4). Dimensiunile celulelor. Majoritatea celulelor nu se vad cu ochiul liber. Dimensiunea medie a celulelor vegetale si animale este de 10-100 (iin. Unele celule sunt foarte mici {la om, spcrmatozoidul=5 um, iar hematiilc= 7-7.5 um; cea mai mica bacterie are 0,0005 jim). Alte celule sunt foarte mari (ovulul uman= 150 jim). Sunt si celule care se vad cu ochiul liber (celulele din fructul de pepene verde si portocala, fibrele de in sau canepa, celulele musculare striate, unii neuroni, precum si celulele gigante cum sunt ovocitele de la pasari si reptile; ovocitul de strut are un diametru de 9 cm).

Tipuri de celule. Celulele se impart, dupa absenta sau prezenta unui nucleu individualizat, in ptocariote si eucariote.

- Celulele procariote nu au un nucleu individualizat, delimitat de citoplasma prinlr-o membrana, ci numai o masa nucleara care se numeste nucleoid. Ele reprezinta unitatea de structura si functie a organismelor procariote dintre care fac parte bacteriile (fig. 5).

- Celulele eucariote au nucleul bine individualizat, delimitat net de o membrana si constituie temelia tuturor organismelor eucariote (fig. 6).

Celulele vegetale si animale sunt celule eucariote tipice. Structura lor este similara, insa prezinta anumite particularitati.

PROPRIETATI FIZICE Sl CHIMICE ALE CELULEI

intreaga substanta vie din celula constituie protoplasma. Ea se deosebeste de materia nevie printr-o serie de proprietati fizice si chimice.

Proprietati fizice. Protoplasma este un lichid vascos, incolor si trans?parent. Gradul de vascozitatc creste o data cu imbatranirea celulei.

Starea fizica a protoplasmei, proprie materiei vii, este Ac sistem coloidal, format dintr-un amestec de particule coloidale si molecule prinse in ochiurile unei retele proteice. Mediul de dispersie este apa, iar faza dispersata o constituie particulele coloidale foarte mici de substante organice numite micele. Ele se afla intr-o continua miscare. Micelele se pot aglomera in complexe care cresc gradul de vascozitate. Coloizii pot trece usor de la starea de sol (fluid) la starea de gel (aspect de gelatina). Trecerile sunt reversibile si influentate de diferiti