Bacilii Gram Negativi Implicați în Declanșarea Infecțiilor Nozocomiale

Familia Enterobacteriaceae cuprinde cel puţin 27 de genuri şi 127 de specii, la care se mai adaugă 8 grupuri enterice. Fiind controversată, taxonomia familiei Enterobacteriaceae este supusă unor schimbări permanente.

Sunt bacili gram-negativi de dimensiuni medii (0,3-1 x 1-6 ), cu capetele rotunjite, cu dispoziţie în general necaracteristică. Pot fi mobili (cili peritrichi) sau imobili. Nu sporulează. Majoritatea enterobacteriilor sunt necapsulate. Unele pot avea o capsulă proeminentă (Klebsiella), iar altele (Salmonella, E.coli) pot fi învelite de un material capsular.

Enterobacteriile sunt germeni ubicuitari - se izolează din sol, apă, plante, intestinul omului şi animalelor. Majoritatea (Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis etc.) fac parte din flora normală a organismului şi pot produce infecţii oportuniste. Unele specii ca, de pildă Salmonella typhi - au habitat exclusiv uman (bolnav sau purtător sănătos).

Din punct de vedere al patogenităţii, germenii din această familie se împart în înalt patogeni (Salmonella, Shigella, Yersinia), condiţionat patogeni (E.coli, Klebsiella, Enterobacter, Proteus, Serratia, Citrobacter) sau lipsiţi de importanţă în patologia umană.

Germenii din această familie sunt rezistenţi în mediul extern. Rezistă 5-6 luni în apele poluate cu materii fecale (genul Shigella rezistă doar 2-6 săptămâni). Supravieţuiesc şi se multiplică la temperatura camerei în medii umede, în alimente, în soluţii perfuzabile. De aici decurg posibilităţile largi de răspândire a lor în colectivităţi şi în spitale (enterobacteriile se izolează frecvent din infecţii nosocomiale).

Sunt distruşi de căldură (în 30' la 55-60C şi instantaneu la fierbere), antiseptice şi dezinfectante.

Din ce în ce mai multe specii sunt rezistente la numeroase antibiotice, în special prin transfer de plasmide.

Infectiile nozocomiale sunt infectii produse ca urmare a spitalizarii, ele nefiind nici manifeste si nici in incubatie in momentul internarii. Din cauza tendintei de scurtare a spitalizarii , in unele situatii, aceste infectii pot deveni manifeste dupa externarea din spital.

S-a observat, ca cele mai frecvente infectii nozocomiale, care apar la bolnavii spitalizati, sunt infectiile urinare. Frecventa infectiilor urinare este determinata, in principal de folosirea cateterelor urinare, iar riscul major este legat de rezistenta germenilor implicati etiologic (in general "germeni de spital") si de prezenta factorilor de risc, pe care ii asociaza de obicei bolnavii care necesita cateterism.

Infectiile urinare nozocomiale se definesc prin aparitia unei uroculturi pozitive la un pacient cu urocultura negativa la internare sau prin aparitia unui germen nou in urocultura, in cursul spitalizarii. Germenii care produc bacteriurie pot invada tractul urinar la orice nivel: rinichi (pielonefrite), vezica urinara (cistite), prostata (prostatite), uretra (uretrite).

Infectiile urinare nozocomiale pot fi simptomatice (manifestari clinice + bacteriurie) sau asimptomatice (bacteriurie izolata) si se definesc astfel:

- Infectii urinare simptomatice:

- Manifestari clinice (febra, disurie, polakiurie) + bacteriurie >105 colonii/ml (1 urocultura pozitiva).

- Manifestari clinice (cel putin 2 din manifestarile cli-nice mentionate mai sus) + bacteriurie

- Infectii urinare asimptomatice (bacteriurie asimptomatica), la bolnavii asimptomatici:

- Piurie + bacteriurie >105 colonii/ml (1 urocultura pozitiva, cu maximum 2 specii microbiene, daca este un bolnav cu cateterism uretral, sau 2 uroculturi pozitive, daca este un bolnav fara cateter urinar in ultimele 7 zile).

Patogenia infectiilor urinare de cateter. Infectiile urinare la bolnavii cu cateterism urinar se pot produce pe 2 cai:

- prin ascensiunea extraluminala (de-a lungul suprafetei externe a cateterului) a germenilor endogeni din mucoasa uretrala;

- prin ascensiunea intraluminala a germenilor exogeni (catetere nesterilizate) sau prin ascensiunea intraluminala a germenilor endogeni, proveniti din portiunea distala a uretrei (introdusi in momentul instalarii cateterului).

In cateterismul intermitent, germenii - care pot fi introdusi intermitent in vezica pot persista din cauza golirii incomplete a acesteia (vezica neurogena).