Aparatul digestiv

Preocuparile omului legate de alimentatie sunt tot atat de vechi ca si existenta sa. Modurile in care s-au manifestat aceste preocupari au fost foarte diferite, in raport cu perioadele istorice de dezvoltare. Ceea ce a ramas permanent este necesitatea alimentatiei: mancam ca sa traim. Multiplicate prin creativitatea omului, sursele de alimente au devenit din ce in ce mai bogate, sortimentele din ce in ce mai variate. Cu toate aceste cuceriri, omul epocii contemporane este departe de a fi rezolvat problemele legate de alimentatie.

supraalimentatia in tarile intens industrializate si dezvoltate economic, urmata de asemenea de cortegiul bolilor caracteristice acestei situatii: afectiuni degenerative, cardiovasculare, obezitate, diabet etc.

Pentru a putea intelege mai bine cauzele si evolutia bolilor generate de nefunctionarea aparatului digestiv sau ale functiilor acestuia este necesar un studiu al acestui aparat.

Tubul digestiv sau canalul alimentar este alcatuit din mai multe segmente: cavitatea bucala, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subtire si intestinul gros. Aceste segmente se inlantuie sub forma unui tub continuu de calibru diferit, incepand de la orificiul bucal, pe unde patrund alimentele, pana la orificiul anal, prin care sunt eliminate reziduurile.

In drumul sau de la orificiul bucal pana la orificiul anal, tubul digestiv strabate craniul visceral, gatul, toracele (mediastinul), cavitatea abdominala, marele si micul bazin. Cea mai mare parte a tubului digestiv se gaseste in cavitatea abdominala, care este delimitata in partea superioara de muschiul diafragm, iar in cea inferioara comunica cu cavitatea pelviana, de unde si denumirea de cavitate abdominopelviana.

Peretii diferitelor segmente ale tubului digestiv sunt alcatuiti din patru straturi sau tunici, care de la interior pre exterior sunt: tunica interna sau mucoasa, tunica submucoasa, tunica musculara si tunica externa. Structura acestor tunici difera de la un segment la altul, fiind adaptata functiilor de masticatie, deglutitie, digestie, absortie si expulsie.

Tunica interna sau mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu si un corion. Epiteliul, de tip pavimentos startificat la nivelul cavitatii bucale, a faringelui, esofagului si canalului anal, este de tip cilindric unistratificat in restul tubului digestiv. Corionul se compune dintr-un tesut conjunctiv lax in care se gasesc vase sanguine, fibre nervoase si glande. Asadar, in segmentele care se gasesc deasupra diafragmului, epiteliul este adaptat functiilor de masticatie si deglutitie, iar in cele subdiafragmatice acesta este adaptat functiilor de secretie si absortie.

Tunica submucoasa este formata din tesut conjunctiv lax in care se gasesc numeroase vase si formatiuni nervoase, iar in unele segmente si glande structura submucoasei inlesneste alunecarea mucoasei pe tunica musculara in raport cu miscarile care au loc in timpul contractiei tunicii musculare. La nivelul esofagului, stomacului ...