Aparatul digestiv

Aparatrul digestiv realizeaza in activitatea de utilizare a produsilor nutritivi o unitate functionala bine coordonata , in care procesele biochimice indeplinesc un rol integrator principal. Participarea diferitelor segmente este strans corelata.Ea se desfasoara secvential, in etape succesive, care se completeaza si se influenteaza im mare masura prin mecanisme bio-chimice.

In tractul gastrointestinal se diferentiaza multiple etaje, cu specializare morfofunctionala si biochimica bine definita. Corespunzator progresiunii continutului alimentar si necesitatilor de stimulare ritmica si uneori sincrona, are loc o conditionare directa in continuitate. Patrunderea primelor fractiuni de alimente in stomac declanseaza mecanismul excitosecretor antral, mediat de gastrina. Primele boluri de chim gastric determina, prin actiunea produsilor digestiei intragastrice si a acidului clorhidric, activarea secretiei duodenale de hormoni. Prin intermediul acestora este stimulata activitatea enzimosecretorie si motorie a intestinului. Aceasta legatura directa intersegmentara este asigurata concomitent si prin mecanisme neurale, reflexe. Existenta unui pace-macker al motilitatii intestinalecu sediu duodenal, sau a unor reflexe ca cel gastrocolic, atesta existenta interconditionarii neurovegetative. Mediatorii chimici asigura insa ai o relatie de tip feedback. Secretina elaborata intraduodenal inhibeaza secretia gastrica, enterogastronul are o actiune asemanatoare etc. Nu poate fi neglijata nici productia de pelipeptide vasoactive, care pot influenta in mod difuz tonusul fonctional al epiteliului digestiv prin intermediul irigatiei sanguine Mecanismele biochimice intervin preponderat si la integrarea funcsionala dugestiva a secretiei biliare si pancreatice. Acsiunea hormonilor duodenali are in acesta privinta importanta principala. Enterokinaza indeplineste rolul de activ al tripsinogenului pancreatic, pH-ul regleaza debitul de bicarbonati. Aportul ficatului, prin sarurile biliare, si al pancreasului, prin enzimele hidrolitice, au la randul lor, un rol determinat si, sub unele aspecte, chiar indispensabil pentru digestie. Actiunea sarurilui biliare se prelungeste intraenterocitar asupra scintarii si transportului produsilor nutritive. Circuitul enterohepatic reprezinta inca o modalitate de dubla conditionare intre viscere sinergice.