Rolul Controlului Financiar-Bancar

CAPITOLUL 1:CONTROLUL FINANCIAR: concept şi forme

1.1 Conceptul de control financiar

După percepţia generală a specialiştilor, controlul reprezintă activitatea specific umană de verificare şi analiză permanentă, periodică sau inopinată a unor procese, fenomene, operaţii, informaţii rezultate dintr-un domeniu sau sector oarecare, în scopul preîntâmpinării şi soluţionării eventualelor abateri şi neajunsuri.

Controlul financiar presupune o raportare continuă a realităţilor la obiectivele de atins, normele fixate anticipat sau regulile de desfăşurare prestabilite. În acest context, controlul „face posibilă determinarea abaterilor înregistrate, stabilind semnificaţia şi implicaţiile lor, cauzele care le-au generat şi măsurile ce se impun pentru evitarea repetării lor în viitor”

În domeniul economic,controlul cuprinde trei componente ale activităţilor ce se desfăşoară în unităţile comerciale, respectiv latura tehnică sau profesională, latura economică şi latura financiară.

Controlul financiar acţionează în sfera relaţiilor financiare, fiscale şi de credit, urmărind, în principal, aspecte legate de constituirea şi utilizarea fondurilor la toate nivelurile economiei naţionale, în condiţii de asigurare a unei eficienţe maxime.

La nivelul firmelor, controlul financiar urmăreşte, în principal, elaborarea bugetelor, cu preponderenţă modul de realizare a veniturilor şi cheltuielilor, precum şi execuţia acestora; rentabilizarea tuturor activităţilor, produselor, serviciilor şi sectoarelor de activitate; sporirea acumulărilor băneşti şi asigurarea capacităţii de plată; creşterea resurselor proprii de finanţare, integritatea patrimoniului, prevenirea, descoperirea şi recuperarea pagubelor suferite; lichidarea cheltuielilor supradimensionate şi neeconomicoase, stoparea risipei, respectarea disciplinei financiare şi fiscale.

În acelaşi timp, controlul financiar vizează şi aspecte legate de relaţiile financiare ale societăţilor comerciale cu exteriorul, cu mediul economic, administrativ şi social în care acestea îşi desfăşoară activitatea, incluzând aici obligaţiile financiare şi fiscale ale tuturor întreprinderilor şi instituţiilor, raporturile lor cu organismele de asigurare şi protecţie socială, subvenţiile şi ajutoarele primite de la stat, relaţiile de creditare şi operaţiunile efectuate prin bănci.

Controlul financiar se realizează cu ajutorul indicatorilor valorici de către organe proprii ale societăţilor comerciale, instituţiilor şi mai ales prin intermediul organelor specializate aparţinând statului sau altor organisme publice.

Controlul financiar este considerat chiar o formă a controlului economic limitat la sfera raporturilor financiare şi de credit. În România, se exercită de fapt un control economico - financiar, care cumulează atât prerogativele controlului economic, cât şi pe cele ale controlului financiar, sfera de cuprindere a acestuia depăşind adesea perimetrul mişcărilor de valori şi al relaţiilor economice exprimate în formă bănesccă, multe din acţiunile de control vizând aspecte tehnico - economice, sociale sau administrative, precum şi raporturile economico -juridice de orice tip

Sub aspect teoretic, controlul economic - financiar este reprezentat prin funcţia de control a finanţelor, respectiv prin funcţiile de control gestionar şi informaţional ale contabilităţii, iar din punct de vedere practic - aplicativ, acesta are ca domeniu de manifestare perimetrul larg al economiei naţionale, viaţa economică în ansamblu, atât din perspectiva gospodăririi, utilizării sau cheltuirii resurselor, al onorării obligaţiilor faţă de societate, reprezentată prin Stat, cât şi prin prisma comunicării şi raportării informaţiilor financiar -contabile şi a sistemelor de calcul electronice.

1.2 Formele controlului financiar

În abordarea problematicii controlului financiar prezintă interes şi clasificarea diferitelor forme de exercitare a acestuia, atât pentru teoria, dar mai ales practica activităţii financiare. Realizarea practică a funcţiilor controlului financiar impune exercitarea acestuia în condiţii concrete de timp şi de loc, precum şi diversificarea controlului, în funcţie de particularităţile domeniului de referinţă şi de nivelul de competenţă, de obiectivele urmărite şi de scopul propus. Cu alte cuvinte, diversitatea entităţilor economico-sociale şi varietatea aspectelor ce caracterizează activitatea lor, determină existenţa mai multor forme de control financiar şi exercitarea acestora de către diferite categorii de organe. Formele controlului financiar pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere, cum sunt: momentul exercitării, aria de cuprindere, scopul urmărit, modalităţile de executare, poziţia organelor de control faţă de unităţile controlate. Toate aceste criterii au în vedere raportul de interdependenţă care se stabileşte între activitatea economică şi financiară, pe de o parte, şi conţinutul acţiunilor pe de altă parte.

● În funcţie de momentul exercitării lui, controlul financiar poate fi anterior, concomitent sau posterior.

Controlul anterior se exercită înainte de efectuarea operaţiunilor economice şi are drept scop prevenirea unor încălcări ale disciplinei financiare, sau angajării unor cheltuieli supradimensionate, urmărind concomitent necesitatea, legalitatea, oportunitatea şi economicitatea respectivelor operaţiuni. Controlul anterior sau preventiv se realizează în practică îndeosebi prin analiza documentelor de dispoziţie prin care se contractează drepturi şi obligaţii de natură patrimonială.

Controlul concomitent se exercită în timpul efectuării operaţiunilor economice şi financiare. În cadrul unităţilor patrimoniale, asemenea controale sunt exercitate de consiliile de administraţie şi toate persoanele cu funcţii de conducere (controlul ierarhizat sau operaţional), precum şi organele tehnice şi de recepţie, reprezentanţii salariaţilor etc.

O formă specifică a controlului concomitent o reprezintă autocontrolul pe care îl exercită fiecare salariat asupra propriei activităţi, în scopul perfecţionării stilului de muncă şi îmbunătăţirii rezultatelor individuale. Tot un control concomitent este şi controlul mutual sau reciproc, care se exercită în mod obiectiv între membrii unui colectiv sau unei formaţii de lucru ce îndeplinesc sarcini comune ori complementare.