Argument
Omul, ca fiinţă superioară, a fost preocupat din cele mai vechi timpuri de a cunoaşte şi stăpâni natura, de a dirija fenomene ale naturii în scopul uşurării existentei sale.
În procesul cunoaşterii, omul urmăreşte evoluţia în timp a unor mărimi caracteristice in raport cu evoluţia altor mărimi, evidenţiind astfel grupul mărimilor care definesc „cauza” şi grupul mărimilor ce definesc "efectul". Observaţiile asupra presupuselor cauze şi efecte au condus şi conduc la evidenţierea unor legi, care, creând relaţiile dintre „cauze" şi „efecte", caracterizează fenomenele.
Stabilirea unor legi ce caracterizează fenomene ale naturii şi definirea unor modele ale fenomenelor au permis omului o cunoaştere şi interpretare aprofundată a multor fenomene, reuşind să le dirijeze în scopul îmbunătăţirii condiţiilor sale de viaţă, al reducerii eforturilor fizice şi intelectuale, al uşurării existenţei sale.
În acest proces, omul a parcurs următoarele etape:
- Etapa mecanizării, în care s-au creat pârghia, roata, scripeţii, multiplicatoarele de forţă de cuplu, ansambluri de calcul mecanizat etc., cu care omul şi-a uşurat eforturile fizice şi intelectuale pentru producerea de bunuri materiale.
- Etapa automatizării, în care omul a fost preocupat sa creeze mijloace materiale care să deducă sau să elimine complet intervenţia sa directă în desfăşurarea proceselor de producţie. Astfel, în aceasta etapă, omul desfăşoară cu precădere o activitate intelectuală, în funcţii de analiză, control şi conducere.
- Etapa cibernetizării şi automatizării, în care omul este preocupat de crearea unor asemenea obiecte materiale care să reducă funcţia de conducere generală a omului şi să dezvolte sistemul de informare. Astfel au fost create calculatoare şi sisteme automate de calcul cu ajutorul cărora pot fi stabilite strategii de conducere a proceselor de producţie şi sisteme de informatizare globală.
Ansamblul de obiecte, materiale care asigura conducerea unui proces tehnic sau de altă natură fără intervenţia directă a omului reprezintă un echipament de automatizare.
Ştiinţa care se ocupa cu studiul principiilor şi aparatelor prin intermediul cărora se asigură conducerea proceselor tehnice fără intervenţia directă a omului poartă denumirea de Automatică. Automatizarea reprezintă introducerea în practică a principiilor automaticii.
Ansamblul format din procesul (tehnic) condus şi echipamentul de automatizare (de conducere) care asigură desfăşurarea procesului după anumite legi poartă denumirea de sistem automat.
Pentru o mai bună înţelegere a acestei teme şi pentru familiarizarea rapidă cu elemente şi limbajele tehnice, pe care un bun tehnician trebuie să le cunoască, am structurat această lucrare în 3 capitole, în care am încercat să fac o viziune uniformă şi generală asupra ramurei a Sistemelor de reglare automata a temperaturii, deoarece această ramură este într-o continuă expansiune şi modernizare, şi de aceea eu am încercat să o simplific şi să o fac mai pe înţelesul tuturor, şi a celor mai puţin familiarizaţi cu acest domeniu.
Cap. 1 Sisteme de reglare automata a temperaturii
1. Clasificarea sistemelor automate de reglare
1.1. Particularităţile de clasificare
Sistemele automate pot fi clasificate după multe particularităţi: după destinaţie (sistemul de reglare maşină-unealtă, aparatele zburătoare, antenele staţiei de radiolocaţie ş.a), după caracterul reglării mărimii (sistemele de reglare a tensiunii, presiunii, frecvenţei, vitezei, acceleraţia), în formă de întrebuinţare a reglării energiei (electrice, electronice, hidraulice, pneumatice ş.a.).
În afară de aceasta, sistemele automate se împart în deschise şi închise: se împart după schimbarea caracteristică a acţiunii propuse xintr(t) (adică în forma legii de reglare); după mărimea erorii stabilite, după mediul transmiterii şi transformarea semnalului, după forma ecuaţiilor diferenţiale. Examinăm clasificarea sistemelor automate după particularităţile de bază a clasificării.
1.2. Sisteme automate deschise şi închise
La studierea principiilor automate de reglare şi semantică, ca în dependenţa de întrebuinţarea la construcţia sistemului principiului automat de reglare, sistemele de reglare automate pot fi închise şi deschise. Dacă la întrebuinţare a fost folosit principiul de reglare, atunci astfel de sistem automat lucrează pe circuite deschise, adică se prezintă deschis.
La folosirea principiului de reglare pe abateri sistemul automat se construieşte cu ajutorul L.I. şi lucrează pe circuit închis, adică se prezintă închis.
Cum s-a mai remarcat, cea mai largă întrebuinţare în tehnică o au sistemele închise, adică sistemele cu L.I. La studierea lor va fi atrasă atenţia esenţială în cursul nostru de ecuaţii.
1.3 Clasificarea sistemelor automate după caracterul schimbării
După caracterul schimbării acţiunii date xint(t) sistemele automate se împart în trei părţi: sisteme stabilizate, sisteme programate şi sisteme de urmărire [L2].
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
