Regulatorul automat are rolul de a prelua operational semnalul de eroare, (obtinut in urma comparatiei liniar-aditive a marimii de intrare r si a marimii de reactie y r , in elementul de comparatie) si de a elabora la iesire un semnal de comanda u pentru elementul de executie, figura 1.
Informatiile curente asupra desfasurarii procesului tehnologic se obtin cu ajutorul traductorului de reactie si sunt prelucrate de regulatorul automat in conformitate cu o anumita lege care defineste algoritmul de reglare automata. Algoritmii de reglare (legile de reglare) conventionali, utilizati frecvent in reglarea proceselor tehnologice sunt de tip proportional-integral-derivativ (PID).
Implementarea unei anumite legi de reglare se poate realiza printr-o varietate destul de larga a constructiei regulatorului, ca regulator electronic, pneumatic, hidraulic sau mixt.
Chiar si in cadrul aceleiasi categorii constructive se pot realiza variante diferite, fiecare solutie oferind anumite avantaje din punct de vedere al preciziei de realizare a legii de reglare, a pretului, a sigurantei in functionare si a flexibilitatii in exploatare.
Legile de reglare clasice (de tip P, PI, PID) se realizeaza in cadrul regulatoarelor cu actiune continua cu ajutorul circuitelor operationale cu elemente pasive, instalate pe calea de reactie a unor amplificatoare operationale (figura 2).
Daca factorul de amplificare K A al blocului amplificator este suficient de mare, comportarea intrare-iesire a regulatorului este determinata numai de elementele si structura circuitului de reactie operationala conform relatiei:
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.