Responsabilități ale auditorilor financiari în misiunea de audit

În misiunea de audit financiar, potrivit reglementărilor în vigoare, auditorii financiari au responsabilități distincte pe fiecare etapă a procesului de audit:

Un rol important în desfășurarea unei misiuni de audit eficientă îl deține etapa de planificare, care reușește să ofere temeiul îndeplinirii obiectivelor misiunii și care oferă în același timp punctele-cheie ale activității de întreprins în îndeplinirea responsabilităților asumate.

După acceptarea de către firma de audit urmează etapa în care, pe baza datelor culese de auditorul financiar, acesta va stabili natura și întinderea demersurilor de întreprins pe parcursul misiunii și va stabili măsurile necesare pentru executarea lucrărilor de auditare în termenul stabilit și cu eficiență maximă.

Concretizarea acestor demersuri și măsuri se face cu ajutorul unui document esențial al planificării, numit Strategia generală de audit.

Dobândirea cunoștiințelor generale în ceea ce privește activitatea clientului este o parte importantă a planificării activității de audit, iar în urma acestui process vor fi identificate domeniile și operațiunile economic-financiare care pot avea un efect semnificativ asupra situațiilor financiare.

În funcție de mărimea entității, complexitatea auditului, auditorul trebuie să elaboreze un plan general de audit care va cuprinde aspecte precum:

- Cunoașterea domeniului de activitate al clientului;

- Riscul și pragul de semnificație;

- Natura, perioada și amploarea resurselor;

- Descrierea sistemelor contabile și de control;

Pentru documentarea activităților de stabilire a Strategiei generale de audit auditorul se poate folosi de informațiile prezentate în Ghidul pentru un audit de calitate, acest lucru oferindu-le în același timp auditorilor capacitatea de a desfășura un audit în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit.

Stabilirea planului general de audit este urmată de stabilirea strategiei generale de audit.Aceste două procese sunt strâns legate între ele, întrucât o modificare survenită în una din ele va determina o modificare în consecință a celuilalt .

În întocmirea strategiei generale de audit, auditorul trebuie să stabilească natura, plasarea în timp și întinderea procedurilor de audit pe care le solicită planul de audit, însă planificarea acestor proceduri poate avea loc în timpul desfășurării misiunii, pe măsură ce se dezvoltă planul de audit și nu obligatoriu la începutul procesului de audit .

Strategia generală de audit are în componența sa un set de intrucțiuni menit să ajute asistenții implicați în audit în controlul desfășurării activității. Programul de audit stabilește pentru fiecare domeniu timpul necesar aferent procedurilor de audit, evaluările specifice ale riscurilor inerente și de control și nivelul necesar de asigurare garantată de procedurile de fond.

În această etapă de orientare și planificare, auditorul comportă următoarele responsabilități:

1) Delimitarea caracteristicilor proprii ale entității;

2) Identificarea domeniilor semnificative, a sistemelor semnificative, a riscurilor auditului și importanța lor;

3) Stabilirea pragului de seminificație;

4) Întocmirea Strategiei generale de audit și a planului de audit;

Delimitarea caracteristicilor proprii ale entității

Potrivit Standardului de Audit nr 310 „Cunoașterea clientelei”, auditorul trebuie să dobandească cunoștiințe suficiente despre client, astfel încât să poată să înțeleagă toate tranzacțiile și practicile pe care le consideră semnificative în situațiile financiare sau în raportul de audit.

Este important ca, înainte de acceptarea angajamentului, auditorul să obțină informații despre sectorul, structura proprietății, despre conducere, precum și operațiunile derulate de către firma ce va fi auditată. Aceste informații vor fi evidențiate de auditor în ‘Dosarul permanent’, secțiunea ‘Generalități’.