Calatoria În Timp

Calatoria in trecut sau in viitor considerata mult timp o tema de science fiction, este acum un subiect de serioase cercetari. Calatoria in timp a fost facuta, teoretic posibila odata cu teoria relativitatii a lui Einstein. Aceasta se bazeaza pe faptul ca spatiul si timpul nu sunt doua entitati distincte ci se unesc pentru a forma o a patra dimensiune: spatiu-timp. In aceasta dimensiune orice corp calatoreste cu o viteza constanta, viteza lumini. Daca un corp nu calatoreste in spatiu, atunci toata viteza sa (viteza luminii) este folosita pentru a calatorii prin timp. Astfel, un corp in repaus inbatraneste cu viteza luminii.

Dar, daca acest corp calatoreste si in spatiu, atunci viteza sa se va descompune pe cele doua axe, viteza de trecere a timpului, fiind redusa.

Iar daca un corp se deplaseaza prin spatiu cu viteza luminii atunci viteza pe axa timpului acelui corp va fi 0. Prima masina teoretica ar consta intr-un corp extrem de dens ce se roteste extrem de repede. Puternica atractie gravitationala ar tari spatiul si timpul in jurul sau in timp ce se roteste. Acest obiect va distorsiona geometria spatiului si trecerea timpului in jurul sau. O nava spatiala ar putea sa treaca prin apropierea acestui corp pe o traiectorie aparent normala pentru echipaj si pentru aparatele de la bord dar ar iesi de partea cealalta in alt timp si, eventual in alt spatiu.

Obiectul necesar acestui efect ar fi echivalentul a 10 stele neutron, fiecare avand aceiasi masa ca Soarele intr-un volum nu mai mare decat al muntelui Everest, unit de la pol la pol de un cilindru si rotindu-se de doua mii de ori pe secunda. Nu se cunoaste nici un astfel de obiect dar nu este clar nici daca ar putea sa existe, gravitatia strivindu-l pana ar lua forma unei sfere si apoi s-ar transforama intr-o gaura neagra. Dar pulsarii milisecondici, care sunt stele neutron ce se rotesc de sapte sute de ori pe secunda ajung intrigant de aproape de conditiile necesare.

Acest corp ar putea functiona ca o masia a timpului datorita conceptiei lui Einstein, care spre deosebire de Newton nu considera ca planetele sau alte corpuri interactioneaza intre ele prin forte gravitationale, pentru ca in conformitate cu legile lui Newton aceste interactiuni s-ar produce instantaneu, dar nici o forma de radiatie sau influenta nu se propaga cu o viteza mai mare decat cea a luminii.

Astfel Einstein, a afirmat ca aceste corpuri nu interactionaza, ele miscandu-se liber, traiectoriile lor fiind determinate de curburile, modificarile in spatiu-timp cauzate de materia existenta. Astfel, un asemenea corp ar putea genera o forta asa de mare incat sa modifice in mod radical geometria spatiului din jurul sau si, in acelasi timp si timpul. Un eveniment similar se intalneste in apropierea gaurilor negre, corpuri cu o gravitatie extrem de mare si in apropierea carora timpul se dilata, ajungand chiar sa se opreasca.

Gaurile de vierme A doua abordare a calatoriei in timp impica gaurile negre. Ecuatia ...