Stilul Art Nouveau, aparut la sfarsitul anilor 1890, a durat mai putin de un deceniu, dar in acest rastimp trasaturile sale de baza au patruns in toate aspectele artei si design-ului.
In 1895, un negustor de arta de origine germana, Samuel Bing, a inaugurat o galerie de arta la adresa 22 Rue de Provence, Paris. Cunoscator al artei japoneze, el s-a hotarat sa-si dedice noua afacere ultimelor tendinte din arta si arta aplicata, si din aceasta cauza si-a numit galeria L'Art Nouveau - Noua Arta.
Expozitia cu care si-a inaugurat galeria a prezentat o varietate uimitoare de tablouri, sculpturi, ilustratii, ceramica, sticlarie si mobilier, in stiluri foarte diferite. In ciuda diversitatii, multe exponate aveau doua elemente comune: respingerea realismului traditionalist in favoarea imaginilor exotice si simbolice, si o fascinatie data de potentialul decorativ al liniilor curbe, iesite in relief. Aceste doua elemente au devenit definitorii pentru stilul care a devenit ulterior cunoscut sub denumirea galeriei lui Bing - Art Nouveau.
Incepand cu perioada renascentista, arta occidentala a fost dominata de idealul realismului. Artisti precum Caravaggio (1571-1610) erau renumiti pentru capacitatea de a reproduce pe panza imagini tridimensionale. In secolul al XIX-lea societatea artistica a privit pictura ca reprezentare a realitatii, fiind apreciate imaginile aproape fotografice, cum ar fi cele realizate de Ingres (1780-1867). Chiar si revolutionarii care se impotriveau stilului academic, cum ar fi grupul artistilor cunoscuti ca impresionisti, au fost tentati sa reflecte lumea vizibila, considerand ca tehnicile lor de lucru creau perceptii senzoriale mai pline de acuratete.
Aceasta aplicare asupra realismului a ridicat statutul "picturii de sevalet" mult deasupra celorlalte arte decorative, astfel incat artistii cei mai talentati se aplecau asupra picturii. Inevitabil artele decorative - si talentul pentru desenul abstract pe care acestea le presupun - au avut de suferit. Pe la mijlocul secolului XIX s-a deschis o prapastie intre pictorii de sevalet, considerati artisti adevarati, si specialistii in artele decorative, vazuti ca mestesugari.
Consecintele acestei tendinte au avut o importanta deosebita asupra evolutiei stilului Art Nouveau.
Personalitatea cea mai reprezentativa pentru aceasta tendinta a fost: William Morris (1834-1896). Dezamagit de "prostiile" agitate de productia industriala de masa, Morris considera ca arta si design-ul erau inseparabile si ca toate artefactele utilizate in
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
