Impresioniștii

La sfarsitul secolului al XlX-lea pictura afost revolutionata de un grup de artisti cunoscuti sub nuntele de impresionisti. Ei au creat o serie de imagini evocative, stralucitoare, pline de viata care au devenit unele dintre cele mai celebre tablouri ale tuturor timpurilor.

In vara anului 1869 Pierre-Auguste Renoir Itraia cu parintii sai langa Louveciennes, un Imic orasel situat la nord de Versailles, in suburbiile vestice ale Parisului. Zilnic isi lua culorile, panza si mancarea si se deplasa pana in orasul din apropiere, La Grenouillere, o statiune de agrement situata pe raul Sena, pentru a se intalni cu prietenul si cu colegul lui, Claude Monet. in cazul in care cei doi aveau suficient de multi bani, ei se opreau sa bea la cafeneaua situata pe malul Senei, alaturi de turistii parizieni, insa in cea mai mare parte a timpului stateau si pictau in aer liber, cu intentia de a surprinde luciul luminii pe suprafata apei si agitatia multimii viu co-lorate.

O in tabloul Fata citind, Renoir a utilizat efectele luminii si culorii ca singur factor de modelare. Prin tonuri de culoare, Renoir a realizat un efect caracteristic impresionismu-lui, plin de vibratie si de vitalitate.

Cei doi artisti erau saraci. Pictura in aer liber era insa ieftina - nu era nevoie de chirie pen-tru un studio sau plata pentru modele. Aparitia recenta a vopselelor de ulei in tuburi portabile era un ajutor in plus. Dar existau si unele dez-avantaje. Oamenii stateau nemiscati putin timp si lumina era in schimbare continua.

Raspunsul a fost realizarea unei schite nefinisate in ulei care surprindea elementele principale si utilizarea ulterioara a acesteia drept studiu pentru o lucrare mult mai elabo-rata. Monet a vrut sa realizeze o asemenea lucrare pentru expozitia de la Salonul din Paris, din 1870. "Am... un vis, un tablou, scaldatoarea din La Grenouillere, pentru care am realizat cateva studii slabe", i-a scris prie-tenului sau Fredaric Bazille.

O Scaldatori la La Grenouillere, tablou pictat de Claude Monet in 1869. Atat Monet cat si Renoir au pictat scene reprezentand aceasta scaldatoare populara, situata pe Sena, montandu-si sevaletele unul langa celalalt.

Tabloul finisat a disparut, insa s-au pastrat doua "studiile slabe" ale lui Monet pentru Oameni scaldandu-se la La Grenouillere. imagini stralucitoare care au captat intreaga lumina si culoare a unei zile insorite de vara pe rau, in trasaturi ferme de penel si vopsea. Nu exista incercare de a portretiza oamenii, arborii sau barcile cu acuratete, nici o delimi-tare ingrijita a unor detalii anatomice, botani-ce sau constructive. Artistul nu a pictat tabloul ca si cand ar cunoaste in detaliu ceea ce reprezinta ci doar ca o impresie captata intr-o clipa: stralucirea luminii, figurile estompate, neclare in apa si reflexia confuza, intrerupta. La fel ca si aceste studii, tablourile par con-fuze si fractionate: un amestec de culori str-lucitoare, distincte. Daca tablourile sunt insa privite de la oarecare distanta ele produc un efect mult mai real si mai convingator decat orice lucrare "complet finisata". Monet le-a desconsiderat, ca "studii slabe", insa ca efect ele sunt primele opere impresioniste. fixecu-

tia lor neprelucrata se poate datora tranzitiei continue a scenelor din natura insa principiul de utilizare a unor dare de culori stralucitoare, fragmentate, pentru a imortaliza efectul vizual al luminii, evitand tonalitatile graduale si nea-cordand atentie detaliilor, a devenit funda-mental pentru stilul impresionist implementat de Monet, Renoir si alti colegi ai lor in urmatorii 30-40 de ani.

Monet si Renoir s-au intalnit in 1862, in atelierul parizian al lui Charles Gleyre, un pictor elvetian specializat in scene clasice roman-tice, care isi suplimenta veniturile instruind studentii in tehnici de desen si de pictura. in atelier lucrau 30-40 de studenti, printre care tanarul Claude Monet (1840-1927), Pierre-Auguste Renoir (1841-1919), Frederic Bazille (1841-1870) si Alfred Sisley (1840-1899), toti viitori exponenti ai impresionismului.

Dintre cei patru, Bazille era cel increzator. inalt si bine facut, dintr-o prospera familie burgheza din sud, el venise la Paris pentru a studia medicina dar isi petrecea diminetile urmand cursurile din atelierul lui Gleyre. Foarte sociabil, el a facut repede cunostinta cu ceilalti studenti de la arte si curand putea fi vazut discutand despre ultimele tendinte din arta cu Renoir, fiul unui croitor din Limoges care pentru a-si putea plati studiile de arta fusese obligat sa decoreze portelanuri. Renoir i 1-a prezentat pe prietenul sau englez Sisley, un mare admirator al lui Turner si al lui Constable care a renuntat la studiile economi-ce pentru a deveni artist si nu dupa mult timp li s-a alaturat si Monet.

in comparatie cu ceilalti, Monet era un pic-tor experimentat. La doar 15 ani el isi vindea caricaturile in orasul sau natal, Le Havre, ceea ce i-a atras atentia artistului Eugene Boudin. Boudin era un peisagist care, neobisnuit la acea vreme, lucra aproape tot timpul in natura. El s-a imprietenit cu Monet, la.acea vreme de 17 ani, si 1-a luat in sedintele lui de lucru. La inceput, Monet nu parea prea incantat de pictura in natura insa atunci cand i-a intalnit pe Renoir, Sisley si Bazille deve-nise un entuziast al acestui procedeu.

Lumina si viata

in 1862, cand cei patru prieteni s-au intalnit, discutiile lor din cafenele erau dominate de dezbateri asupra lucrarilor lui Edouard Manet. Manet (1832-1883) a manifestat un adevarat entuziasm pentru trasaturile viguroase si efec-tele de lumina puternice vizibile in lucrarile pictorului spaniol Francisco de Goya (1746-1828). Manet a dezvoltat gradual un stil car-acterizat de un finisaj "aspru" si un contrast evident intre lumini si umbre. Acest stil a dus la o confruntare cu pictorii recunoscuti oficial care sprijineau stilul mai ingrijit, complet modelat, istoric, al unor artisti cum ar fi David si Ingres