Barocul în pictură

BAROCUL PICTURA

1600-1720

Barocul in Italia

Annibale Carracci

Orazio Gentileschi

Caravaggio

Guido Reni

Bernardo Strozzi

Artemisia Gentileschi

Pietro de Cortona

Gianlorenzo Bernini

Guercino

Luca Giordano

Andrea Pazzo

1610-1700

Barocul in Flandra

Peter Paul Rubens

Frans Snyders

Jacob Jordaens

Anthony van Dyck

Jan Brueghel

Adeianen Brouwer

1620-1700

Barocul in Olanda

Frans Hals

Gerrit van Honthorst

Jan van Goyen

Jan Davidszoon de Heem

Rembrandt van Rijn

Gerrit Dou

Emanuel de Witte

Cornelis de Man

Willem Kalf

Jan Steen

Jacob van Ruisdael

Pieter de Hooch

Jan Vermeer

1620-1700

Barocul in Spania

Jose de Ribera

Francisco de Zurbaran

Diego Velazquez

Alonso Cano

Bartolome Esteban

Murillo

Claudio Coello

1620-1730

Barocul in Germania

Georg Flegel

Johann Liss

Johann Heinrich

Schonfeld

Joachim von Sandrart

Balthasar Permoser

Andreas Schluter

1620-1710

Barocul in Franta

Nicolas Tournier

Simon Vouet

Georges de la Tour

Nicolas Poussin

Claude Lorrain

Louis Le Nain

Charles Le Brun

Hyacinthe Rigaud

Michelangelo Merisi da Caravaggio (n. 29 septembrie 1571 - d. 18 iulie 1610, Porto Ercole), numit după orașul său natal Caravaggio, lângă Milano, a fost un pictor italian considerat precursor al stilului baroc, indiscutabil unul dintre cei mai mari novatori din istoria picturii. Caravaggio respinge ierarhia genurilor și canonul frumuseții în pictură, conceput de umaniștii care au idealizat corpul omenesc. Pentru sublinierea realismului brutal al tablourilor sale, artistul folosește un dramatic contrast de clarobscur. Scenele biblice le înfățișează ca imagini de viață cotidiană. dând astfel tablourilor religioase o dimensiune umană deosebită. Biografii s-au apucat curând după moartea artistului, încă din secolul al XVII-lea, să scrie cărți despre viața lui Caravaggio. Realitatea se amestecă în aceste scrieri cu fantezia, dar ele povestesc întotdeauna despre aventuri, scandaluri și despre destinul schimbător al artistului.

Caravaggio, un orășel din Lombardia în apropiere de Bergamo, era așezat în secolul al XVI-lea la hotarul dintre două state vrăjmașe: Ducatul Milanez și Republica Venețiană, inevitabil expus trecerii oștilor aflate în luptă. Era regiunea pe care oamenii o numeau "patria fruntariilor, tâlharilor și asasinilor". Aici s-a născut, la 29 septembrie 1571, Michelangelo, fiul lui Fermo Merisi și al Luciei Oratoria. La vârsta de opt ani și-a pierdut tatăl. Îi plăcea să deseneze cu cărbune și în 1584 intră în atelierul pictorului milanez Simone Peterzano. Se dovedește a fi un elev talentat și sârguincios, studiază anatomia și principiile perspectivei, tehnica picturii în ulei și a frescei. Își încheie ucenicia după patru ani și părăsește atelierul maestrului său, cu dorința de a cunoaște operele marilor maeștri florentini și venețieni. După mai multe peregrinări, în 1592 sosește la Roma. Petrece zilele lucrând intens, iar nopțile hoinărind prin cartierele rău famate, ia contact cu oamenii simpli pe care îi redă pe pânză. Diminețile se străduiește să-și vândă picturile în fața bisericilor pentru câțiva bani, seara obține o cină pentru un portret realizat pe loc, sub ochii uimiți ai birtașului.

Soarta artistului se schimbă atunci când Pandolfo Pucci, juristul Curții Romane, îi oferă protecția, în schimbul pictării unor tablouri. Pentru Caravaggio "protecție" înseamnă exploatare, fuge luând-o cu el pe frumoasa Alexandra, pupila lui Pucci, dar această aventură amoroasă nu va avea viitor. Lucrează pentru puțin timp în atelierul pictorului din Siena, Antiveduto Grammatica, abandonează însă munca de atelier pentru a se arunca iar în vâltoarea "vieții adevărate".

Caravaggio: Bachhus bolnav (Bacchino malato), 1593-1594

În 1593, bolnav, încearcă să plece din Roma, dar la poarta orașului face o criză (probabil de malarie) și își pierde cunoștința. Își revine într-un salon al spitalului Santa Maria della Consolazione, între bolnavi de ciumă, muribunzi și alienați mintal. Tabloul "Bacchus bolnav" (Bacchino malato) este, probabil, autoportretul său pictat în timpul internării în spital, sau, poate ceva mai târziu, în atelierul lui Cavaliere d'Arpino. Când părăsește spitalul, norocul pare să-i surîdă. Lucrează pentru diverși pictori, printre alții, pentru pictorul manierist la modă, Giuseppe Cesari, cunoscut sub numele de Cavaliere d'Arpino, la care pictează în special fructe și flori. Când cardinalul del Monte îl învită în 1596 la curtea sa, totul avea să se schimbe.