Art Nouveau

Art Nouveau (termen provenit din limba franceza insemnand Arta noua) este un stil artistic manifestat plenar in artele vizuale, designul si architectura de la inceputul secolului 20, relativ sincron in majoritatea culturilor si tarilor europene, dar si in America de Nord, unde a fost adoptat cu precadere in Statele Unite ale Americii si Canada.

Stilul Art Nouveau, aparut la sfarsitul anilor 1890, a durat mai putin de un deceniu, dar in acest rastimp trasaturile sale de baza au patruns in toate aspectele artei si designului.

In 1895, un negustor de arta de origine germana, Samuel Bing, a inaugurat o galerie de arta in Paris. Fiind un cunoscator al artei japoneze, el s-a hotarat sa isi dedice noua afacere ultimelor tendinte din arta si arta aplicata, si din aceasta cauza si'a numit galleria L'Art Nouveau - "noua arta".

Expozitia cu care si'a inaugurat galleria a prezentat o varietate uimitoare de tablouri, sculpturi, ilustratii, ceramica, sticlarie si mobilier, in stiluri foarte diferite. In ciuda diversitatii, multe exponate aveau doua elemente comune : respingerea realismului traditional, in favoarea imaginilor exotice si simbolice si o fascinatie data de potentialul decorative al liniilor curbe, iesite din relief. Aceste doua elemente au devenit definitorii pt stilul care a devenit ulterior cunoscut sub denumirea galeriei lui Bing.

Incepand cu perioada renascentista, arta occidentala a fost dominate de idealul realismului. Artisti precum Caravaggio (1571 - 1610 ) erau renumiti pentru capacitatea de a reproduce pe panza imagini tridimensionale. In sex al XIX -lea societatea artistica a privit pictura ca reprezentare a realitatii, fiind appreciate imaginile aproape fotografice, cum ar fi cele realizate de Ingres. Chiar si revolutionarii care se impotriveau stilului academic, cum ar fi grupul artistilor cunoscuti ca impresionisti, au fost tentati sa reflecte lumea vizibila, considerand ca tehnicile lor de lucru creau perceptii senzoriale mai pline de acuratete.

Aceasta aplecare asupra realismului a ridicat statul "picturii de sevalet" mult deasupra celorlalte arte decorative, astfel incat artistii cei mai talentati se aplecau in fata picturii. Inevitabil, artele decorative -si talentul pentru desenul abstract pe care acestea le presupun - au avut de suferit. Pe la mijlocul secolului al XIX -lea s-a deschis o prapastie intre pictorii de sevalet, considerati artisti adevarati si ca specialistii in artele decorative, vazuti ca mestesugari.

ARTA SI MESTESUG

Consecintele acestei tendinte au avut o o importanta deosebita asupra evolutiei stilului Art Nouveau. Personalitatea cea mai reprezentativa pentru aceasta tendinta a fost William Morris. Dezamagit de "prostiile" agitate de productia industriala de masa, Morris considera ca arta si designul erau inseparabile si ca toate artefactele utilizate in viata cotidiana ar trebui sa poarte amprenta unui artist.

In consecinta, Morris a insusit si s-a perfectionar in mai multe mestesuguri, printer care tamplaria, sticlaria si picture pe sticla, si in anii 1860 a infiintat un atelier dedicate fuziunii diferitelor arte si mestesuguri. Morris insusi excela in realizarea tapiseriilor, utilizand modele intotocheate, repetitive, inspirate din natura - multe dintre acestea se produc si astazi.

Un collaborator al sau a fost un coleg din perioada de ucenicie, Edward Burne-Jones, al carui stil de decoratiune se baza pe ilustrarea neo-medievalismului in stil prerafaelit. La fel ca Morris, Burne - Jones era puternic influentat de manuscrisele illustrate medievale si facea adesea apel la liniile lungi, unduitoare. Acest mod de abordare grafica a fost o consecinta fireasca a lucrului in alb-negru pentru publicatiile tiparite, dar i-a influentat si pictura prin crearea unor efecte ormamentale complet straine stilului

1.ARBORELE LUMII

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Art_Nouveau