Kula potlatch

Spaţiile istorico-simbolice la care autorul s-a raportat în studiul său sînt Polinezia, Melanezia şi nord-vestul American. În acest areal, Mauss a analizat formele de manifestare ale darului, interpretat în esenţă ca fiind un “fapt social total” ce antrenează multiple nivele ale societăţii ( economic, juridic, religios, ceremonial ), bazat pe două coordonate esenţiale: a dărui - a primi. Mauss îşi construieşte teoria folosind date etnografice care descriu două ceremonialuri : kula şi potlatch

Kula, localizată în Melanezia, insulele Trobriand, ar fi, într-o scurtă descriere, un sistem de comerţ tribal şi intratribal, în cadrul căruia se schimbă două tipuri de obiecte cu valoare de “monezi”: brăţări ( mwali) şi coliere ( sonlava ). Aceste obiecte sînt transmise de-a lungul lanţului de insule, cunoscînd o mişcare circulară: brăţările circulă de la est la vest, colierele de la est la vest, aflîndu-se temporar în posesia diferitelor triburi. Condiţia de bază este ca ele să fie neapărat transmise. Obiectele sînt simbolice şi, în viziunea lui Mauss, exprimă un amestec de lucruri, valori, contracte, oameni, au prestigiu, personalitate, pot transmite virtuţi, reprezintă “confortul suprem”. Cine se află în posesia lor devine privilegiat pentru un timp. Kula presupune călătorii maritime, cu prilejul cărora se face comerţ şi au loc prestaţii de ospitalitate, hrană, femei sau se consolidează alianţe. Concluzia rezultată este aceea că există de fapt un vast sistem de prestaţii şi contraprestaţii care înglobează întreaga viaţă economică şi civilă din Trobriand. Kula ar reprezenta punctual culminant al acestei vieţi, o mişcare uniformă care leagă triburi, expediţii marine, lucruri preţioase, obiecte de folosinţă, alimente şi sărbători, servicii şi obiceiuri sexuale. Darurile oferite reciproc înlocuiesc sistemul cumpărare-vînzare, şi, de asemenea, se fac operaţii cu rol juridic şi economic fără a exista totuşi idea de împrumut, vînzare, credit.

Potlatch-ul, specific societăţilor indiene din nord-vestul Americii, ( tlingit, haida, kwakiutl ) reprezintă un ceremonial bazat pe distrugere şi consum. Este un fel de “luptă pentru bogăţie”, în care se sacrifică nenumărate bunuri şi în care noţiunea de “onoare” capătă cea mai mare valoare. Dobîndeşti onoare, prestigiu şi implicit putere dacă eşti capabil să distrugi cele mai multe bunuri. Cele trei obligaţii esenţiale ale potlatch-ului sînt:

1- să oferi ( un şef de trib trebuie să dea potlatch-uri pentru fii, pentru ginere, pentru fiică, pentru morţi, menţinîndu-şi astfel autoritatea şi rangul );

2 - să primeşti ( refuzul înseamnă că arăţi teamă şi astfel îţi pierzi greutatea numelui );

3 - să înapoiezi ( ceea ce constituie însuşi adevăratul potlatch - cine nu poate înapoia îşi pierde puterea, rangul şi devine sclav ). Cuvîntul cheie în tot acest ceremonial ar fi, în opinia lui Mauss, “redistribuţie”. Bunurile circulă iar “circulaţia lor o urmează pe cea a bărbaţilor, femeilor, copiilor”. “Fiecare, el şi bunurile sale, este dator celorlalţi”, adaugă Mauss. Potlatch-ul devine la rîndul său un fenomen social total în care sînt angrenate mai multe nivele: economic ( se fac tranzacţii uriaşe ), religios, mitologic, şamanistic ( şefii angajaţi în potlatch reprezintă întruchiparea zeilor şi a strămoşilor ), simbolic ( distrugerea simbolică a bunurilor, urmată de cîştigarea unui capital de putere, adică recunoaştere din partea celorlalţi ). Potlatch-ul este şi un fenomen de “morfologie socială” întrucît presupune o reuniune de triburi, clanuri, familii, naţiuni. Cel care reuşeşte să ofere cel mai mult blocînd capacitatea celuilalt de a oferi înapoi, acela îşi va mări prestigiul şi va obţine un rang social mai înalt.