Evoluția omului

Trasaturile fizice ale omului

Omul este situat in ordinul primantelor. In acest ordin, omul, impreuna cu stramosii nostri disparuti, si rudele noastre cele mai apropiate, maimutele africane, sunt considerati ambii in familia hominidelor, datorita asemanarilor genetice, cu toate ca tipuri de clasificare des intalnite, inca situeaza marile maimute intr-o familie separata, pongidele. Daca ne folosim de familia hominidelor ca o clasificare, atunci linia evolutiva umana separata din acest grup este plasata intr-o subfamilie, hominine.

Pozitia bipeda

Mersul pe doua picioare, este una dintre cele mai timpurii caracteristici evolutive ale homininelor. Aceasta forma de locomotie, a dus la modificari ale scheletului, mai ales in partea de jos a coloanei vertebrale, pelvis si picioare. Datorita faptului ca aceste schimbari pot fi determinate studiind oasele fosile, pozitia bipeda este de multe ori vazuta ca o trasatura definitorie a subfamiliei hominine.

Marimea craniului si a corpului

Majoritatea abilitatilor umane de a se folosi de unelte si obiecte felurite, isi are originea in complexitatea creierului. Speciile umane moderne au volumul cutiei craniene cuprins intre 1300 si 1500 cm3. In timpul evolutiei omului, marimea creierului s-a triplat. Aceasta crestere in volum, poate fi pusa pe seama schimbarilor din comportamentul homininelor. Cu timpul, unelte din piatra si alte artefacte de acest fel, au devenit extrem de numeroase si complicate. Descoperirile arheologice, arata si ele o ocupatie umana mai intensa in fazele mai tarzii ale istoriei evolutiei. Cele mai vechi hominide cunoscute, descoperite in sudul si estul Africii, au inceput sa migreze in regiunile tropicale si subtropicale ale Eurasiei cam acum un milion de ani, si inspre zonele temperate acum 500,000 de ani. Mult mai tarziu (acum 50,000 de ani), hominidele au fost capabile sa traverseze bariera naturala a apelor, pana in Australia. Doar dupa aparitia omului modern, migratia a atins si America, acum 30,000 de ani. Este mai mult ca sigur ca sporirea volumului creierului uman, sa fi participat la o complexa dezvoltare, la elaborarea de unelte, ca si la capacitatea de adaptare in medii noi.