Sistemul Nervos

Sistemul nervos

Sistemul nervos este esential pentru perceptia senzoriala, perceptia durerii si a placerii, controlul miscarilor si reglarea functiilor corpului, ca de exemplu respiratia. Fiind cea mai complexa structura a organismului, este de asemenea vitala pentru dezvoltarea limbajului, gândirii si memoriei. În centrul sau se gasesc creierul si maduva spinarii, care, îin final, controleazpa tot tesutul nervos din celelalte parti ale corpului.

Celulele nervoase « Sistemul nervos

Unitatile functionale ale sistemului nervos sunt milioanele de celule nervoase interconectate denumite neuroni. Functia lor este oarecum asemanatoare cu cea a circuitelor dintr-un aparat electric complex: ele preiau semnalele dintr-o parte a sistemului nervos si le transmit alteia, unde ele pot fi retransmise altor neuroni pentru a determina o anumita actiune. Neuronii sunt clasificati în trei tipuri, în raport cu functia lor: neuroni senzitivi, care transmit informatia de la organele de simt ale corpului la sistemul nervos central; neuroni integrativi (interneuroni), care proceseaza informatia primita; neuroni motori, care initiaza actiunile voluntare si involuntare.

Neuronii au diferite forme si marimi, dar toti au aceeasi structura de baza. Au un nucleu central situat într-o portiune aproximativ sferica a neuronului numita corp celular. Din corpul celular se desprind un numar de prelungiri fine, rarnificate. Acestea sunt denumite dendrite. Din celula se desprinde o fibra unica, lunga, denumita axon, principala fibra care asigura conducerea semnalului într-un nerv. La extremitatea sa, axonul se divide si el într-un numar de ramificatii, fiecare terminându-se cu mici butoni. Fiecare buton se gaseste în imediata apropiere a unei dendrite de la un alt neuron, fara a o atinge de fapt. Acest spatiu este denumit sinapsa, prin care mesajele sunt transmise de catre substante chimice numite mediatori neuronali. Fiecare neuron este delimitat de un perete subtire, semipermeabil care are un rol important în transmiterea impulsurilor. Impulsurile sunt declansate întotdeauna de excitarea uneia sau a mai multor din dendritele neuronului si sunt trimise catre corpul celulei. De aici se propaga de-a lungul axonului. Pentru a mari viteza de transmitere a semnalelor, multi axoni au un învelis de mielina.

Când un semnal atinge butonii axonului, acesta poate, în anumite împrejurari, sa traverseze sinapsele catre dendritele unui alt neuron adiacent si astfel sa se propage în continuare. Neuronii nu sunt singurele tipuri de celule care se întalnesc în sistemul nervos. Celulele denumite nevroglii sau celule gliale sunt prezente în numar mare în sistemul nervos central, iar celulele Schwann se gasesc in cel periferic, ambele tipuri leaga, protejeaza si hranesc si, de asemenea, ofera suport neuronilor.

Sistemul nervos periferic « Sistemul nervos

Componentele principale ale sistemului nervos sunt nervii, care leaga sistemul nervos central de alte parfi ale corpului, si ganglionii nervos, i, grupe de celule nervoase situate in diverse puncte ale sistemului nervos.

Un nerv este un fascicul alcatuit din fibre motorii s.i senzitive, impreuna cu (esutul conjunctiv s,i vasele sanguine. Nervii principali, in numar de 43 de perechi, is.i au originea in sistemul nervos central: 12 perechi se desprind din por^iunea inferi oara a creierului (nervii cranieni) si 31 perechi din maduva spinarii (nervii spinali).

Nervii cranieni inerveaza, in principal, organele de sim{ §i mus,chii capului, de§i un nerv cranian foarte important, vagul, inerveaza organele digestive, inima s.i caile respiratorii din plamani. Unii nervi cranieni, cum ar fi nervul optic, contin doar fibre senzoriale.

Nervii spinali se desprind la intervale regulate din ma'duva spinarii §i confin intotdeauna atat fibre motorii, cat si senzitive. Ei inerveaza toate regiunile corpului situate mai jos de gat. Fiecare nerv spinal este atas.at de maduva spinarii prin intermediul a doua radacini, una alcatuita din fibre motorii $i cealalta din fibre senzitive. Dupa unirea radacinilor, cele doua tipuri de fibre se alatura pentru a forma nervul, de§i fiecare actioneaza independent de cealalta, ca doua fire ale unui cablu electric. (In timp ce la nervii cranieni, de asemenea atas.a$i de regiunea inferioara a creierului prin radacini, fibrele senzitive s,i motorii formeaza, de regula, neni separati).

La mica distanta de maduva spinarii, fiecare nerv spinal se divide in ramuri care, la randul lor, se divid in numeroase ramuri mai mici, formand o refea care inerveaza tot corpul.

Atat fibrele senzitive, cat si cele motorii sunt doar par|i ale neuronilor senzitivi §i motorii. Fibrele motorii §i senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi. De exemplu, o fibra motorie a unui neuron din maduva spinarii se poate intinde fara intrerupere pana la un muschi al piciorului.

Somatic §i autonom

Sistemul nen'os periferic are doua mari componente: sistemul nervos somatic, care se gaseste sub control cons,tient, §i sistemul nervos autonom, care este sub control subcon§tient.

Sistemul nervos somatic are un rol dublu. In primul rand, colecteaza informatii din mediul extern de la organele de sim$, cum ar fi ochii, care conjin celule receptoare specializate. Semnalele de la ace§ti receptori sunt transportate apoi catre sistemul nervos central, prin fibrele senzitive. In al doilea rand, transmite mesaje prin fibrele motorii de la sistemul nervos central la mu§chii scheletici, inijiind astfel mi^carea.

Sistemul nervos autonom are, in principal, rolul de a men^ine func^iile automate, fara un efort mental deliberat din partea noastra, ale unor organe cum ar fi inima, plamanii, stomacul, intestinul, vezica urinar^, organele sexuale si vasele sanguine. El este alcatuit in intregime din nervi motori aranjati in releu pomind de la maduva spinarii catre diferifi mu§chi.

Sistemul nerTos autonom este compus din doua par(i, denumite simpatic §i parasimpatic. Fiecare folose§te un mediator chimic diferit acolo unde fibra nerToasa ajunge la organul ^inta9 fiecare are o autonomie diferita §i are efecte diferite asupra organelor pe care le deserveste. De exemplu, nervul parasimpatic ce inerveaza cSile aeriene, bronhiile pulmonare determina constrictia acestora, mic§orandu-le calibrul. Nenii simpatici din aceeas,i zonS produc marirea calibrului, adica dilata bronhia.